Avem libertatea cuvântului, avem presă scrisă şi audiovizuală dar ce facem cu ea?

Sunt români pe lumea asta care se luptă din greu pentru păstrarea identităţii lor, pentru a avea o şcoală unde copiii să înveţe româneşte, o biserică unde să poată asculta in limba maternă Sfanta Liturghie. Valea Timocului este o astfel de zonă. Peste 300.000 de români trăiesc fără niciun drept, nu departe de graniţa cu România. Nu au şcoli, iar până de curând nu au avut nicio biserică românească. Ce-i drept, la Malainiţa, a fost ridicată, cu contribuţia Departamentului pentru Românii de Pretutindeni şi a Institutului Cultural Român (care a asigurat pictura) prima biserică, în care slujeşte preotul Boian Alexandrovici. Este însă mult prea puţin pentru atâtea sute de mii de români cărora le este frică să se declare ca atare la toate recensământurile, inclusiv la cel care s-a încheiat recent.

Despre presă aproape că nici nu putem vorbi, singura excepţie fiind agenţia online TIMOC PRESS, condusă de sufletistul Duşan Prvulovic, un om care se luptă uneori de unul singur pentru păstarea identităţii conaţionalilor săi, prea uşor convinşi de unii şi de alţii să se declare vlahi.

Cu toate aceste dificultăţii, românii din comunităţile de peste graniţă cred in puterea cuvântului scris şi fac eforturi inimaginabile pentru a putea tipări „Zorii Bucovinei”, „Arcaşul”, Gazeta de Herţa”, „Apşa” (in Bucuvina şi Transcarpatia), „Foaia românească” (in Ungaria), Ziarul Libertatea, Revista Tinereţea, sau Revista Bucuria copiilor (in Voievodina).

Dacă aceste publicaţii continuă să apară, este pentru că cei care le conduc (Vasile Tărâţeanu, Ioan Mihai Botoş sau Eva Iova Şimon ş.a.) fac presă în interes naţional, cu faţa către cei din rândul cărora au plecat şi faţă de care au obligaţia de a-i reprezenta prin puterea cuvântului scris şi tipărit. Nimic nu ii poate opri pe aceşti oameni, cărora li se alătură, după cum am mai scris, timoceanul Duşan Prvulovic, să îşi pună talentul şi munca în folosul celor de lângă ei. Citiţi toate aceste publicaţii şi veţi descoperi ample materiale despre tradiţii, limbă, sărbători româneşti, personalităţi ale poporului român, ştiri din ţară şi din alte comunităţi româneşti.

Noi, în ţară, avem toată liberatea din lume, avem sute, mii de ziare, posturi de radio şi de televiziune cât pentru un continent, iar bloguri şi site-uri cât pentru două. O adevărată forţă, o locomotivă care poate împinge înainte orice popor. Oare aşa s-a întâmplat la noi? Ce bine ar fi fost...

Din nefericire, am tabloidizat toată presă, am umplut ziarele cu toate piţipoancele, apoi am făcut formate de televiziune mulate pe formele lor senzuale, nu pe necesitatea de informare  a publicului. Am transformat in eroi toţi maneliştii şi mardeiaşii, uitându-i cu desăvârşire pe aderăraţii eroi naţionali, pe cei care dat identitate poporului român, pe cei care umplu paginile ziarelor de peste graniţă.

Sadoveanu, Eminescu, Creangă, Nichita Stanescu sau Nicolae Grigorescu nu mai incap de Magda şi Tolea Ciumac, de Piticul Porno, de Florin Salam sau de Adi Minune.

Avem libertatea cuvântului, avem presă scrisă şi audiovizuală dar ce facem cu ea? Mai nimic, vorba unei reclame stupide...

Petre Crăciun