De ce sa fim mai buni doar de Craciun?

Pe dumneavoastra nu va derajneaza sintagma: “sa fim mai buni de Craciun” sau sa fim “mai buni in Saptamana Luminata”? OK, sunt de acord ca trebuie sa fim mai buni in preajma acestor sarbatori crestine, in timpul lor, dar de ce sa nu fim buni, drepti, umani, solidari cu cei slabi si dupa ce trec sarbatorile?

De ce sa mimam bunatatea, sa ne inchinam evlaviosi la icoane, sa pupam drapta popii, sa umplem de bani cutia milei de la biserica, sa dam de pomana la toti copiii si batranii strazii numai in aceste zile? De ce sa simtim “spiritul Craciunului” numai intre, sa zicem, 22 si 26 decembrie, dupa care sa revenim la rautatile noastre?
Cui foloseste tot acest fariseism aproape egal cu o impostura? Celorlalti nu le foloseste, iar noua nici atat! Este ca si cum am locui 364 de zile intr-o vila de lux, cu jacuzzi, aer conditionat, cocktail-uri sofisticate si sclave atente la toate poftele noastre, iar in acea zi de sarbatoare ne-am muta intr-o chilie de calugar sihastru. Evident, cu cartea de credit in buzunar si cu telefonul mobil deschis pe contul de Facebook, pentru a posta poze “din sihastrie” pe care sa dea like prietenii care nu au atata “curaj” ca noi.

Nu acesta este spiritul Craciunului, nu parantezele de acest fel rezolva relatia noastra cu lumea si cu divinitatea. Nu gesturile de imagine conteaza, nu teancul de bani pe care il impart pseudo-colindatorilor personagii precum cel numit de presa latifundiarul din Pipera, este important. Care este legatura intre Craciun si teancul de bancnote?   

“O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor”. Cuvintele ii apartin marelui ganditor roman Petre Tutea, de la moartea caruia s-au implinit recent 20 de ani. Cata dreptatea avea…

Craciunul a trecut. Ne reintoarcem in jungla noastra sau pastram hainele lui Mos Craciun pe sub costumul de haine?

Petre Craciun