Discutiile despre remaniere - un simplu exercitiu de imagine al puterii

Remanierea a devenit un fel de circ ieftin, numai bun de ambalat sub formă de praf ce trebuie aruncat in ochii opiniei publice. In ochii celor care mai cred că schimbarea unui (unor) nume ar putea duce la o viaţă mai bună.

Paradoxul este că remanierea nu este o temă a opoziţiei sau a sindicatelor. Nu acestea sunt cele care fac agenda zilnică plecând de la acest subiect. Puterea, prin purtătorii săi de mesaje, este cea care aţâţă opinia publică. Reprezentanţii PDL se intrec in a prezenta liste de minştri care trebuie schimbaţi. Preda a publicat nenumărate posturi pe blogul său şi a dat alte numeroase interviuri in care a vorbit despre schimbarea unor feţe ministeriale şi chiar despre faptul că „Boc iţi dă impresia că vrea să ajungă pe lună mergând cu bicicleta”.

Raluca Turcan a ieşit şi ea de mai multe ori, afirmand că este nevoie de evaluare, „dar în acelaşi timp dincolo de performanţele obţinute de miniştrii cred că este nevoie şi de o suflu nou în Guvernul condus de preşedintele PDL, premierul Emil Boc". Prin urmare, schimbăm mai jos, fără să ne atingem de premier.

Valeriu Tabara a fost ceva mai specific, pronuntând şi câteva nume de minştri care ar trebui să părăsească Executivul.

"Eu cred că analizele sunt deja făcute. Pe 1 septembrie trebuie să se prezinte o anumită situaţie cerută după întâlnirea de la Snagov şi evaluarea din această vară şi mai mult ca sigur că o astfel de remaniere se va face. Printre cei vizaţi ar putea fi cei care au fost ţintele presei şi ale conducerii PDL, Ministrul Muncii, Ministrul Finanţelor", a precizat Valeriu Tabără, pentru Mediafax.

Foarte bine poziţionat şi orientat, Gheorghe Flutur a declarat că remanierile sunt un atribut al premierului şi un lucru firesc pentru eficientizarea activităţii unui Cabinet, menţionând că acest proces nu se face la televizor sau în conferinţe de presă. Practic, in acest mod, Flutur nu a făcut decât să repete ceea ce afirmase însuşi Emil Boc ceva mai inainte: „remanierile se fac, nu se discută”.

Boc nu a avut dreptate decât parţial, in sensul că nu se discută in spaţiul public. Sau, mă rog, se discută fără niciun efect, deoarece deciziile se iau in cu totul altă parte şi anume la Palatul Cotroceni.

La ce bun toate aceste declaraţii ale fruntaşilor democrat liberali? In ce măsură subordonaţii lui Emil Boc sunt convinşi că este nevoie, cu adevărat, de o remaniere guvernamentală?

Convingerea noastră este că toate aceste declaraţii se subsumează unei strategii de corectare a proastei imagini pe care PDL-ul o are din cauza nefericitei guvernări şi a măsurilor profund anti-sociale. Discutând despre schimbarea unor miniştri, ei arată opiniei publice să sunt preocupaţi de starea de nemulţumire care există in rândul oamenilor şi că merg până acolo incât îşi vor sacrifica proprii soldaţi pentru a fi mai bine. „Iată, şi noi ştim că treburile nu merg foarte bine in diferite domenii, dar suntem dispuşi să incercăm şi alte soluţii, să venim cu oameni noi”, par a spune democrat liberalii.

Momentul ales pentru aceste discuţii este şi el foarte bun, acum când se profilează creşterea facturilor la intreţinere, iar preţurile au ajuns mai mari decât in occident ca urmare a creşterii nepermise a TVA-ului la 24%.

Totul este un joc penibil de imagine. Nu se va schimba nimic important, nu se vor adopta măsuri eficiente anticriză, nu vom ieşi din criză intr-un orizont rezonabil de timp. Cu sau fără câţiva miniştri din actualul cabinet şi cu nemuritorul Emil Boc in frunte vom reduce salariile, vom trimite oamenii acasă in concedii fără plată, vor creşte preţurile, vom angaja cu mai multă sau mai puţină discreţie clienţii de partid sau odraslele celor care au sprijinit partidul in alegeri, vom aduce oamenii in pragul disperării.

Cu câteva minute in urmă am fost sunat de o doamnă in vârstă, care mi-a spus, disperată, că nu mai poate plăti chiria şi intreţinerea, iar despre medicamentele in valoare de cinci milioane de lei nici nu mai poate fi vorba. Nu am ştiut ce să răspund. Dumneavoastră ce sfat imi daţi, domnule Boc?

Petre Craciun