Il transformam pe Nastase in inger, dar uitam de Sobaru sau de locotenentul Alexandru Gheorghe

Traim o perioada halucinanta. Nu este zi de la Dumnezeu in care sa nu ni se picure cu pipeta informatii despre drama pe care o traieste Adrian Nastase in spatele gratiilor. Desi este incarcerat (este un fel de a spune), Nastase este poate cel mai proeminent om politic al zilei. Scrie pe blog aproape in fiecare zi, are editorial in ziare importante, este comentat la toate posturile de televiziune, primeste vizitele unor importante personalitati europene (baroneasa Nicholson). La randul lor, avocatii care se ocupa de cazul Nastase au spatii de emisie asigurate pentru a-si exprima opiniile.

Un important om politic al PSL, care este al doilea om din Guvern, vine la o ora de maxima audienta si ne spune ca “ii este dor de Adrian Nastase”. Nu este singurul care a facut-o, chiar daca termenii folositi au fost altii.

Toata aceasta framantare publica ce s-a produs in legatura cu Nastase dupa alegeri este greu de inteles si nu foarte benefica pentru alegatorii USL. Dintr-un punct de vedere, am putea spune (fara sa gresim) ca Nastase este personajul caruia ii foloseste cel mai mult rezultatul alegerilor. Desi este inchis, el a devenit un adevarat erou national, discutandu-se in multe medii despre intoarcerea sa in politica.

As fi asteptat ca dupa alegeri sa vad ca li se face dreptate si unor oameni care au luptat la propriu cu regimul de trista amintire Basescu-PDL si care au avut de suferit in mod total nedrept pentru opiniile lor. Locotenentul Alexandru Gheorghe a fost dat afara din armata pentru opiniile sale, a fost lasat fara mijloace de subzistenta, dar nimeni din noul regim nu face nimic pentru el. Nimanui nu ii este dor de curajosul ofiter care a venit in Piata Universitatii riscandandu-si cariera pentru care se pregatise o viata.

Un angajat al TVR, Adrian Sobaru, s-a aruncat de la balconul Parmlamentului, riscandu-si viata pentru un crez care nu era numai al lui. Cui ii este dor si de el, de gestul sau care putea sa lase fara sprijin parintesc un copil cu autism?

Cui ii este dor de tinerii batuti de jandarmi, de familiile celor care au murit ca urmare a inchiderii spitalelor, de batranii care au ramas fara bani de medicamente sau de inmormantare, de bolnavii de cancer in stadiu terminal?

Ei ar trebui sa fie prioritatea unei guvernari venite in fruntea tarii pe spatele milioanelor de oameni nemultumiti de guvernarea Basescu-Boc-Udrea.

Cazul lui Nastase este unul individual. Sa nu uitam arogantele, cultul personalitatii, controlul asupra mass-media, reducerea la tacere a tuturor celor care aveau alta opinie decat a domniei sale in perioada 2001-2004. Sunt mult de spus… Toate aceste stari de nemultumire au dus la votul profund negativ care l-a adus pe marinarul Traian Basescu la putere in 2004. Daca romanii nu erau atat de revoltati de aroganta personala a domnului Nastase, nu am fi avut niciodata o guvernare Traian Basescu.

Drama prin care trece fostul premier te face sa fii solidar cu omul Nastase. Asta nu inseamna, dupa cum spunem, ca toata guvernarea trebuie sa stea cu ochii atintiti care Penitenciarul Jilava. Guvernul Ponta are si alte treburi, noii guvernanti au obligatii multiple fata de oamenii care au suferit, care  sunt la limita supravietuirii, pe care nu ii viziteaza nicio baroneasca la penitenciar, daca ajung in spatele gratiilor, si care nu au de unde face rost de 700.000 de euro pentru a plati prejudicial creat Inspectoratului de Stat pentru Construcţii.

Nu-l transformati pe Nastase in inger!

Petre Craciun