Operaţiunea “Vama Siret” creste spaima partenerilor europeni şi ne face să uităm de recalcularea pensiilor militare

Vineri, premierul Emil Boc a declarat că România este pregătită în continuare să adere la Spaţiul Schengen. In interpretarea prim-ministrului României, ceea ce se întâmplă în aceste zile la unele vămi reprezintă o garanţie şi o dovadă suplimentară a funcţionării statului de drept.

Cu alte cuvinte, statele membre ale spaţiului Schengen pot sta liniştite văzând că in România se fac arestari la vamă. Oare chiar aşa să fie? Oare să abandoneze orice urmă de îngrijorare partenerii noştrii din Europa văzând că aproximativ 60 de poliţişti de frontieră şi vameşi, ridicaţi de la Punctul de Trecere a Frontierei Siret, pentru fapte de corupţie şi contrabandă cu ţigări, au fost aduşi pentru audieri la DNA Bucureşti. Că vreme de mai multe ore vama a fost pur şi simplu inchisă, timp in care “forţele reunite” ale Parchetului, MAI si SRI au impânzit zona, mai ceva ca in vemurile de război…

Oare să fi renunţat Laurent Wauquiez, ministrul francez pentru afaceri europene, la afirmaţiile sale făcute pentru cotidianul La Croix in legătură cu aderarea României la Schengen:"În legătură cu acest subiect, suntem în mod clar în dezacord. Aderarea la Schengen este o responsabilitatea enormă. Frontiera lor devine frontiera noastră. Trebuie să fie capabili să le controleze. Trebuie să tratăm problema corupţiei: un vameş român câştigă 400 de euro pe lună". Nu credem. Dimpotrivă, iata că, timpul i-a dat, matematic, dreptate.

Nu putem şti care sunt resorturile care au dus la “planificarea” acestei operaţiuni megalomanice, ai cărei subiecţi erau monitorizaţi de mai bine de şase luni. Cert este că nu putem vorbi de o intâmplare. In opinia noastră există două explicaţii ale celebrei descinderi de la Vama Siret.

O primă explicaţie este aceea că autorităţile din România au dorit să demonstreze scepticilor din Occident că nu mai tolerează corupţia. Că s-a decis să ia taurul de coarne şi să ii dea lovitura mortal. Calcul total greşit, pentru că tocmai dimensiunea arestărilor vine să ii inspăimânte, nu să ii liniştească pe oficialii europeni. Dacă ar fi acţionat prin arestarea imediată a celor vinovaţi, pe parcursul perioadei de monitorizare, România ar fi fost credibilă. Ar fi dovedit bună credinţă şi preocupare pentru adevărata securizare a frontierelor. Ar fi stopat orice incercare de a se introduce in ţară mărfuri de contrabandă. Cifrele inregistrate in ultimii cinci arata că a existat o preocupare sporadică.

Oficialităţile de la noi au facut aşa cum fac de pe vremea comunismului: au indicii, dar nu acţionează impotriva “reţelei”. O supraveghează cu atâta grijă, cu atâta “tandreţe” incât aceasta poate lucra practic nestingherit pentru binele adevăraţilor beneficiari despre care vorbea Vasile Lincu, preşedintele Pro Lex. Iar la momentul potrivit, dovezile care zac demult prin birourile anchetatorilor sunt scoase la suprafaţă, printr-o lovitură de operetă menită să stârnească aplauzele celor din Europa şi, poate, să mai aducă nişte stele pe umerii celor care, iată, au demantelat “cea mai mare reţea” din România.

Nu vă gândiţi că cercetările vor duce la peştii cei mari…

O a doua explicaţie pentru care s-a declanşat tocmai acum acestă adevărată nebunie este criza politică declanşată de recalcularea pensiilor militare. O criză ce a fost urmată de acuze interminabile la adresa puterii, a premierului, a celorlalţi miniştrii, dar mai ales a preşedintelui Traian Băsescu. Au fost circa două săptămâni in care puterea s-a clătinat serios, fiind nevoie ca preşedintele să se implice prin a incerca să detensioneze situaţia, arătând că nimic nu poate exista in afara deciziei CCR.

Era nevoie de un eveniment (intern) de mare amploare pentru ca efectul produs de recalcularea pensiilor militare să se resoarbă. Ceea ce s-a şi intamplat. Din momentul în care au avut loc reţinerile de la Vama Siret, nu mai vorbeşte nimeni despre militari. Subiectul a dispărut pur şi simplu, dând un moment de linişte oamenilor politici implicate şi băgăciosului Tiberiu Frăţilă, purtătorul de cuvânt al şefului său şi mai puţin al armatei române.

La toate acestea se adaugă, nesperat, efectul produs de evenimentele din Egipt, acolo unde prietenul lui Nicolae Ceauşescu, Hosni Mubarak, trece prin momente asemănătoare celor din decembrie 1989.

Iar operaţiunile de la vămile de Est vor continua. Ne-a promis chestorul Marian Tutilescu, şeful Departamentului Schengen, deşi atribuţiile domniei sale nu au nicio legătură cu reţinerile şi arestările.

Nu ştiu de ce, dar toată operaţiunea asta seamănă cu creşterea planului la arestări in preajma congreselor PCR.

Petre Crăciun