Pentru cine refacem ANA? Pentru noi sau pentru consumatorii de droguri?

Problema desfiintarii Agentiei Nationale Antidrog, in urma cu doi ani, a iscat nenumarate discutii. Acuze. Patimi.

Am auzit tot felul de comentarii, puncte de vedere, opinii. Problema a fost exploatata din punct de vedere politic. La toate partidele au aparut personalitati care raspund de problema drogurilor, implicit a “raposatei” agentii. Daca vrei sa discuti despre droguri cu cineva de la PSD, te duci la Mugurel Surupaceanu. Daca vrei sa afli parerea celor de la PC, dai o fuga la UPU Iasi, unde il gasesti pe omniprezentul Tudor Ciuhodaru. La PDL stai de vorba cu Stefan Pirpiliu s.a.m.d.

In fine, daca vrei sa afli opinia societatii civile, ii asculti pe cei de la CIADO (Stolnici si Lazar) care sunt cei mai vocali de cativa ani incoace sau pe cei de la FORAD (Cristian Ene).

Daca vrei, in fine, sa afli parerea celor de la vechea ANA, ai dat-o dracului pentru ca trebuie sa faci hartie scrisa la Raluca Seucan, sefa PR-ului de la Romanian Police, dupa care astepti sa primesti raspunsul scris, conform Legii 544. Iar raspunsul este, evident, multivalent. Adica lipsesc datele concrete, statisticile (care sunt toate de pe vremea profesorului Pavel Abraham) si, mai ales, perspectivele.

Cand si cand se mai fac emisiuni la televiziune unde discuta despre droguri “analistii” care sunt de serviciu pe schimb, adica vin in platouri pregatiti sa discute despre cutremurul de Japonia, furtul de arme de la Ciorogarla, divortul lui Irinel, cea de a opta motiune sau despre sindromul de premenopauza din pespectiva societatii contemporane. Adica despre tot ce misca. Rareori am vazut sa fie chemati la discutie oameni care chiar stiu ce se ascunde in spatele acestui fenomen. Nu am vazut medici specializati in toxicologie, nu l-am mai vazut pe Bengescu, nu apare niciodata Cristina Hudita, cea care tine de ani de zile clinica de la Sfantul Stelian. Nu mai sunt chemati doctorii Lucian Vasilescu, Florin Ene, Gabriel Cicu, unii dintre putinii care stiu din indelungata lor practica despre ce este vorba in propozitie. Nu am vazut-o pe Ruxandra Rascanu, cea care a scris cateva carti esentiale in domeniu.

Destul de rar il vedem si pe Pavel Abraham, cel care a infiintat ANA si care are o perspectiva multidisciplinara asupra fenomenului.

De doi ani ne dam tot timpul cu parerea, mutam, desfiintam, anulam, reinfiintam... Tot timpul tinem seama de optiunile noastre, de orgoliile noastre, hai sa spunem chiar de interesele noastre. Este buna doar parerea noastra in legatura cu ANA, cu locul unde ar trebui sa functioneze.

Toata acesta nebunie care nu se mai opreste, a pus Senatul in postura de a spune “Upss”, dupa nefericutul vot de acum doua saptamani si de a vota din nou proiectul de reorganizare a agentiei. Sa vedem cum va fi votul de luni.

Directia in care ne deplasam este una gresita. Nu am vazut pe nicaieri luata in calcul opinia beneficiarilor, a consumatorilor de droguri, inclusiv a celor de heroina injectabila. Nu stim ce gandesc, nu stim care le sunt necesitatile. Nu i-a intrebat nimeni nici pe parintii acestora. Nu ne intereseaza daca mai fac fata situatiei in care se afla. Cunosc o mama care are doi copii, ambii consumatori de heroina. Dupa ce a fost exclus dintr-un progam de metadona, unul dintre ei a trecut pe etnobotanice. Acesta mama asteapta de doi ani sa se reinfiinteze ANA. Ma suna din doua in doua luni, si ma intreaba daca sunt noutati. Este disperata, dar nu o intreaba nimeni, nimic.

Unde sunt “clientii” (asa li se spune in vest) in aceasta ecuatie politizata? Cati dintre cei care au devenit “baroni” peste aceste discutii interminabile au stat de vorba cu un consumator de droguri? Pentru cine refacem ANA? Pentru noi sau pentru cei care au nevoie de ea? Si atunci de ce nu ne intoarcem cu fata la acesti oameni amarati, loviti de soarta pentru a vedea care sunt asteptarile lor?

Am facut circa 300 de interviuri cu acesti oameni, pentru emisiunea “Alege viata” si va spun ca nu musca. Intrebati-i si va vor raspunde.

Petre Craciun