Politizarea luptei antidrog şi efectele sale

Nimic nu mă deranjează mai tare decât politizarea luptei antidrog. După ce ani de zile clasa politică, în ansamblul său, nu a făcut mai nimic pentru a ţine sub control fenomenul drogurilor, iată că, în urma presiunii extraordinare din partea societăţii, oamenii nostri politici încearcă să ne lase impresia că nu prea mai dorm noaptea de grija consumatorilor de produse psihoactive.

Aceiaşi politicieni au tăcut mâlc, cu câteva excepţii, atunci când primele Weed Shop-uri au apărut în România. Şi au tot tăcut până când numărul acestor magazine a ajuns la 450, iar secţiile de primiri urgenţe au început să explodeze de cazurile primite.

Colac peste pupăză, unul dintre politicienii opoziţiei, la vremea aceea ministru peste administraţie şi interne, Dan Nica, s-a făcut remarcat şi va rămâne in istorie pentru desfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog exact atunci când era mai multă nevoie de politici coerente şi profesioniste antidrog. Nu am auzit niciodată vreun regret din partea lui Nica, deşi timp de antena nu se poate plânge că nu are.

După doi ani de tăcere, iată că vajnicii politicieni şi-au dat seama că trebuie să iasă la rampă, să adune puncte electorale şi de pe urma acestui nefericit flagel care loveşte un număr tot mai mare de tineri.

Într-o ţară normală, ne-am fi aşteptat la dialog între forţele politice, la adoptarea celor mai bune politici naţionale care să limiteze efectele consumului de etnobotanice şi de alte tipuri de droguri. Din nefericire nu a urmat aşa ceva. Fiecare partid şi-a făcut, pe picior, proiectul său de lege, acuzele au început să curgă în toate părţile, s-au redactat moţiuni care au fost amânate sau respinse.

Scandalul a ajuns până la porţile Palatului Cotroceni şi chiar dincolo de acestea, preşedintele Traian Băsescu având un process pe rol cu deputatul Mugurel Surupăceanu. Deocamdată curtea i-a dat câştig deputatului, dar urmează recursul.

Ce primesc tinerii care ar putea fi următoarele victime ale vânzătorilor de iluzii în afară de vorbe? Promisiuni, proiecte de legi care se bat cap în cap şi care nu prevăd niciun leu pentru campanii de prevenire.

Cu ce se schimbă soarta celor care sunt deja dependenţi în urma acestor încrucişări de săbii? Cu nimic… Ei sunt la fel de expuşi, la fel de abandonaţi, la fel de lipsiţi de perspectivă.

În toţi aceşti ani au existat şi oameni care au lucrat concret pentru consumatorii de droguri sau împotriva traficului de substanţe. Lucrătorii centrelor antidrog, care şi-au văzut de treabă deşi Titanicul se scufunda, sunt unii dintre aceştia. Poliţiştii de la crimă organizată, care erau puşi să stârpească fenomenul fără a avea nici până in ziua de asăzi o bază legală adaptată fenomenului. Au făcut-o chiar şi aşa, iar acum trebuie să dea afară oameni pentru a se încadra în organigramele cerute de conducere.

Mai sunt medicii din unităţile Ministerului Sănătăţii, dintre care se remarcă dr. Tudor Ciuhodaru de la Iaşi.

Aceşti oameni ar avea dreptul să vorbească, să spuna care sunt greutăţile cu care s-au confruntat, dar ei nu au loc de politicieni.

Petre Craciun