Reducem personalul, dar putem să o facem şi cu cap?

De un an şi jumătate se vorbeşte despre reorganizare, reduceri de personal, comasări, desfiinţări de agenţii (vinovate de toate relele din România!). De sute de ori premierul a apărut in media şi a tunat sus şi tare că „tăiem” pentru a indrepta greşelile făcute de guvernarea risipitoare a lui Calin Popescu Tăriceanu.

Realitatea a demonstrat că toate ameninţările rostite pe un ton care anunţa sfârşitul lumii nu au făcut decât să bulverseze structurile guvernamentale, fără a se ajunge la reducerile de personal care au fost anunţate. La sfârşitul trimestrului I al acestui an, Institutul Naţional de Statistică ne-a relevat ceea ce bănuiam demult: numărul funcţionarilor din sectorul bugetar a crescut cu câteva zeci de mii de oameni, dând peste cap toate promisiunile, ameninţările, angajamentele premierului Emil Boc.

Ce s-a ales de toată acestă campanie verbală dusă impotriva bugetarilor?

Efectele au fost dintre cele mai negative şi vom demonstra concluzia noastră in cele ce urmează.

La inceputul anului 2009 au inceput primele „cataclisme” in domeniul bugetar. Ameninţaţi de noua putere, managerii structurilor bugetare au inţeles că trebuie să reducă personalul dar nu au primit precizări clare. Care erau criteriile de reducere? Evident, ar fi trebuit să primeze cele privind profesionalismul, dar nu a fost aşa. Cât trebuia să reducă fiecare structură? Ce se intâmpla cu cele care aveau deficit de personal (cum sunt strcuturile de ordine publică din MAI)? Ce se intampla cu oamenii care aveau să fie disponibilizaţi? Era pregătit fondul de pensii să preia un număr mare de oameni care, speriaţi de perspective, luaseră hotărârea de a se pensiona anticipat? Intrebări la care nimeni nu ştia răspunsul.

S-a lucrat fără nicio logică, fără nicio perspectivă. Nu s-a ţinut cont de experienţă, de profesionalism, de utilitatea activităţii oamenilor, de ataşamentul faţă de instituţie, de rezultatele obţinute in 20-30 de ani de muncă. Pur şi simplu s-au dezlănţuit nişte energii negative care au măturat totul in calea lor. Cine a putut, s-a descurcat, iar cine nu a avut relaţii (politice, evident), a trebuit să accepte umilinţele unor mişcări aberante sau să îşi intrerupă inainte de vreme carierele in care mai aveau multe de spus. Nu a contabilizat nimeni cât au pierdut in valoare instituţiile din punct de vedere al resurselor umane, dar nici nu pare a interesa pe cineva.

Din toată acestă nebunie oarbă au rezultat scheme noi de organizare, rebotezate astfel incât să dea bine la propagandă. In realitate lucrurile au stat in felul urmator. Oamenii au fost mutaţi dintr-o structură în alta, dintr-un birou in altul. Nu de putine ori au fost reduse din punct de vedere numeric structurile care aveau nevoie de personal, dar au fost angajaţi cei 30.000 de oameni pe care preşedintele Traian Băsescu ii denumea ca fiind noua clientelă politică. A fost o schimbare doar de organigramă, nu de continut. Au plecat specialişti, dar au venit, nu de puţine ori, verişoare, nepoţi, amante sau clientela de partid care s-a remarcat prin sârgul cu care a lipit afişe in campanie. Au fost adusi si oameni de valoare, dar nu ei sunt reprezentativi.

Toate aceste lucruri s-au petrecut in prima parte a anului trecut. A urmau o perioadă de peste o jumătate de an de acalmie, după care a venit nebunia de la inceputul lui mai.

Acum vorbim iaraşi despre reducerea cu 25% a personalului. Am sentimentul de deja vu. Mi-a teamă că nici de data aceasta se nu va sta nimeni să aprecieze utilitatea fiecărei structuri, a fiecărui om. Că nu se va face nico evaluare.

Premierul Emil Boc a pronunţat iarăşi cuvântul care produce fiori: „tăiem”!. Iar executanţii au pus mâna pe topor şi vor lovi astfel incât să nu nimerească vreo pupilă sau vreun nepoţel. In rest, nu contează!

Petre Crăciun