Romania, tara deciziilor luate "pe picior"

Cea mai mare problemă pe care o are România, poate dintotdeauna, este lipsa de strategie, de constructii solide, de proiecte pentru viitorul mediu si lung. Niciodată nu este timp, forță, voință și pricepere pentru a stabili ce dorim să fim in viitor. Unde vrem să ajungem și cum vrem să ajungem acolo. Ne complacem mereu în a găsi soluții de moment, pompieristice. Sa mai punem un petec sacului care este rupt peste tot. Să mai rezolvăm o criză, să mai dezamorsăm o grevă, să mai ieșim dintr-o iarnă grea. Ne plac cârpelile, soluțiile mici, tratamentele care nu provoacă reacții greu de suportat organismului, dar care nici nu contribuie cine știe ce la vindecare.

A fost celebră, după anul 1990, fraza lui Dinu Patriciu în legătură cu ”tăiatul cozii câinelui dintr-o dată”. Mulți au criticat-o, afirmând că poporul român (jucând rolul câinelui) nu poate supoarta o asemenea operație chirurgicală. Recent, am auzim, din partea celuiași autor, percepția pe care, la 20 de ani distanță, o are asupra acestei soluții și a modului în care ea a fost aplicată în România: ”am tăiat coada câinelui, dar pe lungime”. Nimic mai adevărat.

Am pierdut startul. L-am pierdut in 1990, dar nu s-a intamplat pentru prima data. Nu am avut dorința de a încuraja planurile de dezvoltare strategică, de lungă durată. Nu am investit in infrastructură și astăzi ne vedem in situația de a fi incompatibili cu toate statele din Uniunea Europeană din acest punct de vedere. Era atât de greu să prevedem că vom ajunge in această situație? Nu am avut si nici nu avem politici coerente pentru incurajarea economiei, nu am avut in vedere evoluția piețelor. Am investit in domenii care nu aduc profit si, mai ales, am investit după criterii care au legătură mai mult cu politicul și cu clientela de partid. Nu am dovedit nici chiar faptul că avem planuri de urbanism echilibrate, compatibile cu timpurile moderne și am construit oricum, oriunde, orice.

Marea majoritate a deciziilor sunt luate pe picior. Nu există studii, nu există planuri. Sau, dacă există, nu ține nimeni cont de ele, aruncându-le imediat la coșul de gunoi dacă indică altceva decât dictează interesele noastre de moment.

Interesul mărunt este cel care distruge, secundă cu secundă, această țară. Secundă cu secundă ne îndepărtăm tot mai mult de locul pe care România l-ar fi meritat, ca urmare a resurselor sale naturale și umane deosebite.

De 20 de ani această țară este condusă de azi pe mâine și este imposibil să mergem mai departe ca și până acum.

Petre Crăciun