Suntem un popor leneş, beţiv, ticălos şi nu ne merităm minunaţii conducători!

A devenit un obicei ca preşedintele României, Traian Băsescu, şi premierul Emil Boc să ne trimită la muncă, pentru a trece mai uşor peste criză. Să ne mai luăm un job, să nu mai stăm cu mâna intinsă, să nu mai aşteptăm să ne dea statul, să nu mai plângem dacă ne pleacă medicii din ţară, deoarece România nu le poate oferi mai mult. De fapt, nu ne poate oferi mai mult.

Sunt numai câteva dintre mesajele care ne sunt transmise, aproape zilnic, de către cei care ne conduc.

Ce dovedeşte acest lucru?

Dovedeşte că primii doi oameni din fruntea ţării au impresia că se afla la cârma unui popor puturos, care aşteaptă mila publică şi care trăieşte din ajutoarele sociale. Altădată, premierul din Răchiţele vorbea despre faptul că finanţatorii nu iţi dau bani cu imprumut dacă tu stai toată ziua in cârciumă. Prin urmare, nu suntem numai puturoşi, ci şi beţivi. Un popor plin de defecte, care devine, dintr-o dată, inteligent şi bun atunci când, pentru o nenorocită de căldare pe care scrie PDL (sau, după caz, PSD sau PNL), te legitimează pe tine, preşedinte sau partid, pentru o nouă perioadă electorală.

Dacă nu sunt cinici, atunci cei care ne conduc nu au nicio legătură cu România reală. Dacă ar avea, ar şti că este aproape imposibil să iţi găseşti un loc de muncă. Oare câte locuri noi de muncă au creat cei care ne trimit să ne mai luăm un job sau chiar două? Să ni se pună la dispoziţie o listă şi o publicăm gratuit şi in intregime!

De la stat au fost daţi afară oamenii care nu aveau pile, care nu au niciun carnet de partid in buzunar, care nu au cotizat, care nu acceptă să facă sluj in faţă şefilor, care nu dau raportul la cele servicii, câte dracului or fi ele, care nu îşi ridică fusta şi işi lasă jos chiloţii de câte ori are chef vreun şef imbuibat, mirosind a alcool. In locul celor care au plecat, de multe ori oameni competenţi, au venit clienţii de partid, directoraşi cu studiile incepute şi pierdute pe drum, baieţei pentru care părinţii au donat in campanie, consiliere plimbate dintr-o instituţie intr-alta, după cum se plimbă demnitarul insetat de serviciile profesionale ale „micuţei”. Pentru aceşti oameni au fost create funcţii bine remunerate, in ţară sau in străinatate (vezi „dărnicia” proverbială in acest domeniu a lui Videanu, cel cu o casă care nu „este atât de mare precum pare”). Cunosc foarte mulţi tineri, unii dintre ei foştii mei studenţi, care au aplicat de sute de ori fără niciun rezultat. Cunosc alţi tineri foarte bine pregătiţi care abia au prins slujbe de 10-12 milioane de lei vechi şi care au „zburat” la prima restructurare, chiar daca erau la patron sau poate tocmai de acceea.

Toţi cei pe care ii cunosc incearcă, se zbat, trimit CV-uri in toate zările, participă la interviuri. Participă degeaba deoarece peste tot jocurile par a fi făcute, atât la stat, cât şi in mediul privat. Cei care prind o slujbă in străinătate se pot socoti salvaţi, dar nu toţi au acest noroc şi ar fi o tragedie dacă, prin absurd, ar reuşi toţi.

Aceşti tineri mai au o speranţă. Vârsta este de parte lor, ştiu una sau mai multe limbi străine, au cunoştinţe temeinice de calculator. Ce se intâmplă, insă, cu cei de peste 40-45 de ani care sunt daţi afară de guvernarea cotrocenistă? Sunt oameni care au rate la bănci, care au copii de crescut, care şi-au făcut nişte planuri de evoluţie in carieră, care şi-au planificat viaţa intr-un mod şi care se trezesc haituiţi, batjocoriţi, ca nişte adevăraţi iobagi. Cine ii mai angajează pe aceşti oameni care pentru angajatori reprezintă nişte „relicve” mişcătoare?

Unde sunt locurile de muncă pe care ne invită să le ocupăm iubiţii noştri conducători de partid şi de stat? Toate studiile arată că angajările sunt pe un trand negativ, că salariile incă se diminuează, că disponibilizările din sectorul de stat vor detemina efecte negative şi in cel particular. In plus, in ultimii doi ani in România s-au reintors mulţi dintre românii plecaţi in străinătate şi care şi-au pierdut locurile de muncă. Aceştia se alătură, in căutarea unui loc de muncă, celor care nu au fost plecaţi niciodată.

De unde să luăm aceste job-uri, domnule Boc? După cum spuneam mai sus, nu toţi tinerii au şansa de a primi un loc de muncă la Palatul Victoria, aşa cum s-a intâmplat cu nepoata dumneavostră!

Şi, cu toate acestea, toţi românii trebuie să trăiască, măcar pentru a mai apuca viitoarele alegeri şi pentru a introduce in urne buletinele de vot. După aceea ne intoarcem la concluzia ce pare a vă călăuzi: suntem un popor leneş, beţiv şi ticălos şi nu ne merităm minunaţii conducători!

Petre Crăciun