Tradarea la romani

Nu trebuie sa cunosti prea multa istorie nationala pentru a constata că una dintre constantele poporului roman o reprezintă lungul, mult prea lungul cortegiu de trădări. Cu toate acestea, trădarea este o temă destul de rar dezbătută de istorici sau alţi specialişti. Cei care se ocupă de psihologia poporului român, foarte puţini oricum, fac şi ei parte din această categorie. Există mai multe tipuri de abordări ale fenomenului de tradare: trădarea în sens politic, foarte răspândită în evul mediu, partidele boiereşti fiind actorii acestor gesturi; trădarea unor persoane din alte motive decât cele politice; trădarea unor idei, concepţii de viaţă, crezuri filosofice, literare etc. Noi, românii am avut din toate.

Îndeosebi în ceea ce priveşte trădarea pe care am numit-o politică în România s-a ajuns la un adevărat rafinament. Ea este, practic, o artă dobândită printr-un exerciţiu multiplu, mereu adaptat altor vremuri şi altor actori, dar cu acelaşi conţinut de intenţie.

În istoria României deşi găsim nenumărate cazuri de tradători, nu avem gesturi de căinţă, de sinucideri spectaculoase. Noi nu avem nici măcar un Iuda, care se spânzură după actul de trădare, ci numai trădători care se împacă cu propria conștiință și vinăvăție. La noi, trădătorii ajung să capete demnităţi, chiar dacă efemere, sau sume de bani care descalifică şi mai mult gestul. Trădătorii sunt extrem de repede asimilaţi de ecosistem. Mecanismul funcţionează printr-un alt vector care poatră numele de linguşire. Trădătorul este linguşit şi determinat, chiar de formă, să creadă că numai lui i se ridică imnuri de slavă. În acest timp, funcţionează deja reversul medaliei: o nouă trădare se va înfăptui. Nimeni nu se miră, nimeni nu are nici o reacţie. Evident, în afară de reacţia firească declanşată de o zicală cu adânci rădăcini: Capul plecat sabia nu-l taie.

Unul dintre primele cazuri este cel al lui Bacilis (confident al regelui dac), prin trădarea căruia romanii găsesc în albia râului Sargesia tezaurul lui Decebal. Este una dintre primele trădări cunoscute în istoria românilor.

Vlad Țepes a murit în anul 1476, ca urmare a unui complot al boierilor partizani ai lui Basarab cel Bătrân Laiotă, Mihai Viteazul a fost trădat și a murit asasinat pe Câmpia Turzii, Horea a fost prins și executat prin trădarea episcopului ortodox, Ghedeon Nichitici, care  primește pentru gestul său 1000 florini de aur. Vodă Lăpușneanu este vândut de boierul Moțoc, iar boierul Ieremia Golia îl vinde în modul cel mai perfid pe domnul său, Ion Vodă cel Cumplit.

Nemulţumiţi de disciplina destul de aspră impusă de Tudor, comandanţii cetelor de panduri şi de arnăuţi au căzut la înţelegere cu trimişii lui Alexandru Ipsilanti, acceptând ca Tudor să fie luat dintre ei, din tabăra de la Goleşti, şi dus la Târgovişte spre a primi pedeapsa capitală.

Trădările nu au început și nu s-au sfârșit cu fanarioții. Ei, poate, au adus trădării un plus de rafinament. Este și motivul pentru care D. Drăghicescu, în cunoscuta sa lucrare « Din psihologa poporului român », dedică un întreg capitol problemei în discuţie – « Intrigile şi trădările boierilor».              

Vremea fanariotismului trece, dar trădările nu dispar din istoria românilor. Iar victimele continuă să fie personalităţi de primă mărime a  vieţii publice şi politice din ţara nostră. În 1866 Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României Unite , a fost înlăturat de la tron printr-un complot pus la cale de partidele vremii, adunate în Monstruoasa Coaliţie.

Vremurile noastre nu sunt nici ele lipsite de acte de trădare. A idealurilor (pentru cine le are), dar mai ales a partenerilor. Câteva exemple : Traian Băsescu îl trădează pe Petre Roman și preia conducerea PD. Asta dupa vestitul episod “Petre, esti cel mai bun!”. Liderii Grupului de la Cluj îl trădează pe Năstase și la șefia PSD ajunge Mircea Geoană, care îi trădează pe cei care îl ajutaseră. Simirad și Cosmâncă trădează PSD pentru a trece, primul de partea lui Băsescu, iar al doilea de partea lui Oprescu. Cataramă îl trădează pe Crin Antonescu, iar Miluț trădează tradiționala alianță cu PNL, cele două partide istorice rămase pe scena politică. Pe Traian Băsescu îl trădează toți consilierii, începând cu Pleșu și sfârșind cu Adriana Săftoiu. Elena Udrea trădează PSD pentru PNL, apoi trădază PNL pentru PDL. Dinu Patriciu il tradeaza pe Crin Antonescu, Vasile Blaga il tradeaza pe Traian Basescu, pentru a fi, la randul sau, tradat de multi dintre liderii de filiale care l-au sustinut la congres. Exemplele pot continua...

Suntem inaintea unui an electoral care va aduce si mai multe tradari, si mai multe plecari dintr-o tabara intr-alta…

Pe alte meleaguri, în Hang – Clan, oraş în China, există un templu al lui Iao Fey, un general din dinastia Sung, vestit pentru faptul că şi-a apărat în mod credincios suveranul în vremea invaziei mongolilor, fiind ucis de un rival invidios şi trădător. În cinstea eroului, chinezii au ridicat un templu pentru aducere aminte. Poate surprinzător pentru noi, românii, în faţa templului au fost ridicate şi două statui, una a tradătorului, iar cealalta a soţiei sale. Ele sunt îngropate până la brâu în pământ, iar partea rămasă liberă face obiectul oprobiului public, fiind acoperite cu ouă clocite, cu mere stricate sau chiar cu salivă. Este o lecţie de etică şi de morală.

Petre Crăciun