Unde-i statul?... “Statul sunt eu!”

La 20 de ani de la caderea lui Ceausescu, clasa politica si actualii guvernanti au reusit “performanta” sa construiasca Romaniei o imagine de tara neguvernabila. Scandalurile politice, haosul din administratie si transformarea, de la zi la zi, a Parlamentului intr-o anexa a Guvernului au creat tarii noastre o imagine externa deplorabila Degeaba urla presa, tipa lumea in strada sau te avertizeaza mai marii lumii ca drumul este gresit, pentru ca smecherii politici care detin fraiele puterii nu isi vad decat propriul interes. Restul nu mai conteaza.

„Romania a fost mereu prinsa intre mari puteri, calcata in picioare in drumul lor spre o alta destinatie. Provocarea pentru Romania este sa invete sa devina mai periculoasa pentru a exista. Dupa sfarsitul razboiului rece, Romania a vrut, mai mult decat orice, sa devina o tara normala. Iar definitia a ceea ce inseamna normal a fost pentru ea sa devina membru al NATO si al UE si apoi a crezut ca va fi ca toti ceilalti. Si in aceasta modalitate de a se adapta nu si-a definit identitatea” afirma recent George Friedman, fondatorul Stratfor.

Insa, ceea ce scria, in 1937, Mircea Eliade in ziarul „Vremea despre haosul administrativ instaurat de clasa politica de la Unirea din 1918 se aseamana izbitor cu ceea ce petrece acum la noi, numai ca „actorii” de atunci se numesc altfel in prezent.

„Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.

Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.

Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins“.

Acum insa, Romania condusa de careul Basescu- Boc- Anastase- Udrea care calca totul in picioare si ceea ce viseaza ei noapte, a doua zi devine realitate. Degeaba Curtea Constitutionala hotaraste ca unele ordonante ale Guvernului sunt ilegale. Degeaba exista hotarari judecatoresti definitive care trebuiesc aplicate! De ce? Pentru ca actualii guvernanti sunt surzi si muti. Ei isi vad nestingherit de drumul lor, adica acela al aplicarii legii in interes personal sau de grup. Practic, acum Romania a ajuns in situatia in care se afla Franta in secolul al XVII-lea pe timpul regelului Ludovic al XIV-lea. Cuvinte celebre rostite de Ludovic al XiV-lea al Frantei atunci cand Parlamentul s-a opus unui proiect de lege propus de el sunt de mare actualitate in Romania de astazi. Atunci, regele a venit la Parlament, in haine de vanatoare, si l-a intrebat pe presedinte de ce Parlamentul s-a opus proiectului sau de lege. Presedintele a raspuns ca parlamentarii s-au opus pentru ca apara interesele statului. Ludovic a replicat cu autoritate: “Ale statului?” …Statul sunt eu!”.

No comment!

Ion Telean