Le Monde: Adevărurile lui Barack Obama

Cotidianul francez Le Monde a publicat, în numărul său din 26 ianuarie, un articol interesant privind situaţia economiei americane, văzută prin ochii celui mai important lider mondial.

Miza este de a vedea “noile locuri de muncă şi noile industrii înrădăcinate în această ţară şi nu altundeva”. În discursul său asupra stării naţiunii, pronunţat marţi 25 ianuarie, Barack Obama a pus, într-o singură frază, degetul acolo unde America are astăzi cel mai mare rău. 

În pofida revenirii creşterii, perspectiva de a face să scadă de o manieră importantă rata şomajului (9,4%) este puţin plauzibilă pe termen scurt. Pentru a ajunge acolo – şi Obama a spus-o de mai multe ori – ţara sa trebuie să-şi remodeleze întregul său model economic, întrucât a acumulat prea multe handicapuri : infrastructuri învechite, educaţie în bernă, lidership tehnologic ameninţat … Statele Unite înfruntă o provocare pe termen scurt – crearea masivă a locurilor de muncă – care nu va găsi un răspuns real decât pe termen lung.

Echipa lui Obama a venit la putere cu o strategie în doi timpi. Era vorba mai întâi de a întări sectorul bancar pentru a dezlega creditul şi a favoriza în felul acesta reluarea investiţiilor şi a consumului. Odată maşina repornită ar fi venit timpul “Marii Reforme” care ar vedea America întorcând spatele unui sistem axat în totalitate pe îndatorarea crescândă a tuturor pentru a favoriza o creştere bazată mai mult pe ameliorarea puterii de cumpărare şi  pe dinamismul producătorilor. 

Doi ani mai târziu, Obama s-a văzut confruntat cu eşecul primei faze. Desigur, băncile şi întreprinderile văd revenind vremea beneficiilor, însă ţara se înfundă într-o subangajare structurală. Pentru Obama, “lumea s-a schimbat, şi pentru mulţi această schimbare a fost dureroasă”. Astăzi, 15 milioane de americani caută o slujbă şi aproape tot atâţia lucrează cu timp parţial. Raportată la populaţia activă, aproape un salariat din cinci este atins de o formă de şomaj, în timp ce protecţia socială a şomerilor rămâne cu mult inferioară celei existente în Europa. 

În  astfel de condiţii, lansarea celei de-a doua faze, cea a “reconstrucţiei Americii” va fi de altfel mai dificilă decât s-a prevăzut. Cu atât mai mult cu cât temerile şi frustrările care însoţesc sentimentul atâtor americani de pierdere a statutului de superputere economică este îngreunat de ameninţările politice interne.

Totuşi, Obama a preferat să folosească un limbaj al adevărului pentru compatrioţii săi. El a evocat necesitatea de a ameliora competivitatea aparatului său industrial, precum şi “inovaţia pentru a crea slujbe în America şi nu peste ocean”. Evocând China, Coreea de Sud, ţările din Europa şi Rusia, el nu a ascuns domeniile în care ţara sa este în întârziere. “Trebuie să facem mai bine” a concluzionat el. Desigur, aceste cuvinte se înscriu şi într-un context politic : înfruntarea cu opoziţia republicană asupra continuării investiţiilor publice esenţiale sau reforma fiscală, cu perspectiva scadenţei prezidenţiale din 2012. Rămâne ca, dacă Statele Unite înţeleg cu adevărat să adapteze economia lor şi să creeze locurile de muncă de care au nevoie, ele vor trebui “să o facă mai bine” decât în prezent.

Ioan Hurdubaie