Marsilia/ Cei şapte caută soluţii pentru criză

Miniştrii economiei ai principalelor ţări dezvoltate vor încerca să inlature divergentele de opinii pentru a linişti pieţele.

Presa occidentală de vineri se ocupă pe larg de soluţiile pe care le-ar putea găsi principalele şapte ţări dezvoltate pentru ieşirea din criză. Iată care este, în acest sens, opinia specialiştilor cotidianului francez Le Point. 

Evitarea unei recesiuni şi liniştirea pieţelor, acestea sunt principalele două sfidări pe care va trebui să le înfrunte G7 vinerea aceasta. Marii finanţişti ai celor mai mari şapte puteri economice ale planetei (SUA, Japonia, Canada, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Italia), care se reunesc la Marsilia, sub patronajul Hexagonului, trebuiau, la origine, să evoce avansurile regularizării financiare de după 2008 şi explozia subprimelor (creditelor cu grad mare de risc). Însă aceştia au fost prinşi din urmă de turbulenţele care zguduie principalele pieţe bursiere începând din august. Scaderea creşterii pare să se confirme. Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare tocmai şi-a revizuit previziunile şi nu mai anticipează decât o creştere de 0,2% din PIB pentru ultimele trei luni ale anului 2011.   

Nici un comunicat final

Soluţiile care trebuie adoptate sunt departe de a aduna unanimitatea. Trebuie oare incurajata relansarea pe termen scurt sau trebuie să se continuie pe calea rigorii? Prinse în capcana datoriilor, ţărilor grupului G7 le va veni greu să-şi acordeze viorile. Statele Unite pledează pentru prima soluţie. Barack Obama a prezentat joi, fără să mai aştepte, un plan vast de 447 miliarde de dolari pentru a relansa slujbele americane. Canada,  dimpotrivă, pune accent pe necesitatea absolută a echilibrării conturilor, îndeosebi pentru europeni. Franţa, în ce o priveşte, apreciază că fiecare ţară trebuie să acţioneze în funcţie de propria sa marjă de manevră. Ceea ce implică faptul ca ţările a căror situaţie este considerată sănătoasă, ca Germania, să accepte să relaxeze puţin cordoanele bursei lor pentru binele comun. Ţinând cont de lipsa de marjă de manevră, este în zadar în orice caz să ne aşteptăm la un răspuns comun şi spectaculos la sfârşitul dezbaterilor. Nu ar trebui nici măcar să existe un comunicat final, a prevenit ministrul francez al finanţelor.  

Băncile europene acuzate

Bancherii centrali, prezenţi şi ei la Marsilia, nu ar trebui nici ei să pretindă iniţiative de amploare. O intervenţie coordonată pentru a reechilibra ratele de schimb între monede pare foarte improbabilă. Şi aceasta, în timp ce Elveţia a decis în mod unilateral să intervină pentru a slăbi francul elveţian, lăsând să apară temerea unei relansări a războiului monedelor.

Discuţiile ar putea, în mod foarte sincer, să vireze către critica sistemului financiar european. Dacă ar fi să dăm crezare ministrului francez al economiei, François Baroin, “pretinsele discordii americano-europene sunt nefondate”.  Acest lucru nu l-a împiedicat pe Timothy Geithner, secretarul american al trezoreriei, să pună Europa pe banca acuzaţilor, îndemnând, într-un articol din Financial Times, “să se acţioneze mai viguros pentru a suscita încrederea în capacitatea sa de a rezolva criza şi în voinţa sa de a o face”. El reclamă “un angajament fără echivoc pentru susţinerea sistemului financiar european şi a face astfel încât statele să poată împrumuta la dobânzi viabile în timp ce adoptă reforme”.  În ce-l priveşte, François Baroin a afirmat într-un interviu dat în Le Figaro că majoritatea băncilor europene sunt suficient de capitalizate.   

Şi Christine Lagarde ar putea juca rolul arbitrilor. Directoarea generală a FMI a apreciat de două ori că instituţiilefinanciare ale bătrânului continent au nevoie de creşterea fondurilor lor proprii.

Ioan Hurdubaie