Optimal Media
Mugur Isarescu votat pentru al 7-lea mandat consecutiv la șefia BNR  |   Favorizarea unor segmente duce la scindări și mai mari, de Dan Hașdean  |   Maia Sandu s-a întâlnit cu Comisarul Johannes Hahn  |   MAE/Alertă de călătorie/Republica Elenă – Actualizare regiuni cu risc de incendii  |   Carmen DAN a avut o întâlnire de lucru cu Andrei NĂSTASE, ministrul afacerilor interne al Republicii Moldova   |  
  Accente
05.05.2012

De la Pan-Europa, la Uniunea Europeana

Mulţi dintre istorici văd ideea europeană transpusă în apariţia unor creaţii politice care au cuprins  o mare parte a continentului, respectiv imperiile roman, carolingian şi napoleonian, baza identităţii europene constituind-o civilizaţia greacă, alcătuirea politică romană şi creştinismul. De-a lungul timpului această identitate s-a îmbogăţit cu valori diverse ţinând cont de existenţa statului de drept, a democraţiei, respectului pentru drepturile omului, supremaţiei legii, economiei libere de piaţă, concurenţei loiale etc.


Cum se manifesta identitatea europeană?


- Identitatea politică manifestată prin realizarea unităţii europene, proces început odată cu „Planul Schuman” - înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, prin Tratatul de la Paris din 1950 şi a Comunităţii Economice Europene prin Tratatul de la Roma din 1957 document în care se menţionau următoarele: „Acţiunea Comunităţii presupune, în condiţiile şi conform ritmurilor stabilite de prezentul Tratat: desfiinţarea între statele membre a taxelor vamale…fixarea unui tarif vamal comun şi a unei politici comerciale comune faţă de terţe pieţe; abolirea ,între statele membre a obstacolelor în calea liberei concurenţe; stabilirea unei politici comune în domeniul agriculturii; stabilirea unei politici comune în domeniul transporturilor; integrarea legislaţiilor naţionale, în măsura necesară funcţionării Pieţei Comune; crearea unui fond social european; instituirea unei Bănci Europene de Investiţii”.


De-a lungul timpului gradul de integrare politică a statelor membre a crescut progresiv în urma adoptării unor documente, precum Tratatele de la Maastricht (1992), Amsterdam 1997 şi Nice 2000. S-a instituit cetăţenia europeană prin Tratatul de la Maastricht, ale cărei drepturi au fost stabilite în 2000 prin Charta Drepturilor Fundamentale. Tot prin Tratatul de la Maastricht a fost elaborat proiectul de Politică Externă şi de Securitate Comună; în acest fel, Uniunea Europeană se manifestă din ce în ce mai mult ca o prezenţă constantă în relaţiile cu alte state (politice, economice, culturale etc.)


Identitate culturală. Cultura europeană se raportează la idei şi valori comune încă din Evul Mediu. În special în secolul XX se poate vorbi de curente culturale comune culturilor europene.


Identitate economică . Iniţial, comunităţile europene au avut ca obiectiv realizarea unei mari pieţi comune europene, ridicarea tuturor obstacolelor din calea circulaţiei persoanelor, mărfurilor şi capitalurilor. Integritatea economică a statelor europene a crescut odată cu introducerea monedei comune EURO care este nu numai un instrument care a adâncit această integritate, dar şi un simbol al unităţii europene.


Simbolurile Comunităţii Europene


Steagul european este albastru cu 12 stele, 12 fiind simbolul perfecţiunii, a fost adoptat în 1986 ca drapel al Comunităţii Europene, iniţial fiind steagul Consiliului Europei.


Imnul Europei este „Oda bucuriei” parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven, pe versurile poetului Heinrich Schiller.


Moneda europeană este EURO şi a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2002.


Ziua Europei este 9 Mai dată ce se referă la lansarea „Planului Schuman” în 1950, plan care a pus bazele Uniunii Eurpoene.


Simbolurile naţionale româneşti


Steagul tricolor apare pentru prima data în timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica în anul 1834 (un document păstrat la Arhivele Naţionale dând dreptul navei „Mariţa”, la 29 octombrie 1834, prima navă românească aflată sub tricolor, „…construită şi călăfuită la Giurgiu” să ridice „…bandiera rumâniască cu faţa roşu şi galben şi cu un vultur în mijloc şi stele pe la colţuri”). În aprilie 1848 la Blaj tricolorul a fost arborat pentru prima oară având deviza „VIRTUS ROMANA REDIVIVA”. Tricolorul a fost adoptat de revoluţionarii din Ţara Românească prin decretul guvernului provizoriu din 14 iunie 1848. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza tricolorul a devenit steagul naţional. Stema alipită pe steag a cunoscut mai multe variante până la forma actuală, stemă care îmbină însemnele heraldice ale provinciilor româneşti (Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Dobrogea).


Imnul naţional este „Deşteaptă-te, române” pe versurile lui Andrei Mureşanu şi pe muzica lui Anton Pann. El a fost cântat pentru prima dată în 1848.


Moneda naţională este leul. Alexandru Ioan Cuza a încercat să introducă o monedă naţională numită romanat, încercare eşuată. Leul a fost adoptat ca monedă naţională sub Carol I în anul 1867, adoptarea lui afirmând suveranitatea naţională a statului român. Numele de leu provine de la talerul olandez de argint care a circulat în secolul XVII pe teritoriul Ţărilor Române având gravat un leu pe avers.


Ziua naţională este 1 Decembrie, în amintirea zilei istorice de 1 Decembrie 1918 când s-a încheiat procesul de formare a statului naţional unitar român prin unirea Transilvaniei cu România după ce în acelaşi an cu România se mai uniseră Basarabia şi Bucovina.


Simboluri naţionale : Mihai Viteazul – primul mare Unificator, Mihai Eminescu cu nemuritorul „Luceafărul”, George Enescu cu fantasticele  „Rapsodii”, Constantin Brâncuşi cu inegalabila „Coloană a Infinitului”, Henry Coană cu primul avion cu reacţie etc.


Identitatea europeană este un concept în plin proces de construcţie, un proces care este activ şi în momentul de faţă. Uniunea Europeană are în prezent un steag, un imn, o zi a Europei, o Constituţie, un Parlament, obiective şi strategii comune statelor membre care sunt dedicate ideii de a face din Europa un spaţiu al prosperităţii, securităţii, păcii, legii, libertăţii, democraţiei şi respectării drepturilor omului. Toate aceste valori însă nu se pot traduce niciodată în atitudini, şi cu atât mai puţin în comportamente, dacă nu sunt susţinute de o infrastructură culturală adecvată. De aici rezultă necesitatea unei dimensiuni culturale a integrării europene, a colaborării multilaterale între statele membre în sfera culturi, a susţinerii reţelelor culturale europene pentru a se ajunge la o mai bună cunoaştere reciprocă la nivel european.


Referindu-se la Europa Occidentală a zilelor noastre, omul politic Adrian Severin  arată că în lucrarea „Identitate europeană şi identitate naţional statală” că aceasta „a ajuns la o identitate  caracterizată prin pluralism politic, participare socială, respect al diversităţii, concurenţă liberă şi loială, supremaţia legii şi primordialitatea drepturilor omului. Aceste valori sunt frecvent sintetizate ca fiind democraţia pluralistă/ participativă, statul de drept şi drepturile omului, la care credem că trebuie adăugată şi ceea ce am numi democraţia economică, respectiv caracterul sacru al proprietăţii private şi formarea liberă a preţurilor pe piaţă. Ele includ, evident, egalitatea şanselor şi laicitatea statului. În paralel cu aceste trăsături considerate a fi pozitive, Occidentul european a acumulat şi vulnerabilităţi avându-şi rădăcinile în modele contemporane negative. Comunismul, egoismul şi lipsa de flexibilitate a pieţei muncii, consecutivă unui exces de protecţie socială – sunt doar câteva dintre ele. La nivelul structurilor comunitare lor li se adaugă birocratismul, lipsa de transparenţă şi de sisteme de răspundere faţă de cetăţean precum şi un anumit deficit de legitimitate. Dincolo de toate acestea, statele Occidentului, chiar dacă mai sunt afectate de unele puseuri naţionaliste, au părăsit într-o foarte mare măsură cultura independenţei spre a trăi în cultura interdependenţei”.


În contextul integrării europene a României, realizată la 1 ianuarie 2007, se pune problema dacă identitatea naţională are de suferit de pe urma procesului de integrare şi, tot astfel, dacă identitatea europeană are de pierdut ca urmare a admiterii de noi membri în Uniune; dacă pierderea de identitate este şi o pierdere reală în planul capacităţii de promovare a aspiraţiilor legitime ale unei naţiuni în concursul cu celelalte; dacă în căutarea identităţii ameninţate se poate descoperi ceva cu adevărat substanţial, de natură a interesa destinul unei anumite naţiuni, singură şi în cadrul grupului european.


Integrându-se în Uniunea Europeană România beneficiază de implanturile de productivitate pe care liberul schimb, fondurile structurale şi stabilitatea indusă de calitatea de membru al Uniunii Europene, le atrag. Dobândind un drept de co-decizie în ceea ce priveşte politica externă, securitatea, justiţia şi afacerile interne, România poate să promoveze proiectul propriu de modernizare, păstrându-şi libertatea de decizie esenţială în cadrul sistemului subsidiarităţii globale care realizează echilibrul între vechile identităţi naţionale şi noua identitate europeană.


Identitatea românească în cadrul Uniunii Europene are ca fundament limba română, în care s-au realizat lucrări de referinţă ale culturii noastre, în special în sec XIX - XX. Ea include un teritoriu care depăşeşte graniţele  statului naţional. Valorile cele mai des citate, care îi caracterizează pe români sunt legate de toleranţă, răbdare, spirit diplomatic. Religia majorităţii românilor este creştinismul ortodox, care a contribuit la păstrarea identităţii româneşti de-a lungul istoriei.     


În anii 20 ai secolului trecut Richard Coudenhove-Kalergi  a pus în circulaţie ideea Pan-Europei, un organism care ar fi reunit ţările bătrânului continent, iniţial într-o uniune vamală, apoi într-un sistem politic confederal parlamentar. Asemenea acestuia Carlo Sforţa a stăruit asupra unor State Unite ale Europei precum în 1876 Victor Hugo care arăta în articolul „Pour la Serbie ” că „Europa are nevoie de o naţionalitate europeană, un guvern unic, un imens arbitraj fratern, democraţia în pace cu ea însăşi, toate naţiunile surori avându-şi cetate şi capitală Parisul, adică libertatea avându-şi capitală lumina” (în articol Hugo combătea atrocităţile deosebite făcute de turci în Serbia în 1876), după ce la Congresul Păcii de la Paris din 21 august 1833 acelaşi Victor Hugo îşi manifesta speranţa în crearea unităţii europene când preciza: „Va veni ziua în care războiul va părea la fel de absurd, la fel de imposibil între Paris şi Londra, Petersburg şi Berlin, Viena şi Torino, pe cât pare azi de imposibil şi absurd între Rouen şi Amiens, între Boston şi Philadelphia. Va veni vremea în care tu, Franţă, tu, Rusie tu, Italie, tu, Germanie, voi, toate naţiunile de pe continent vă veţi contopi strâns, fără a vă pierde calităţile distincte şi glorioasa individualitate, într-o unitate superioară, constituind o unitate europeană, aşa cum Normandia, Bretania, Bourgogne, Lorena, Alsacia, cum toate provinciile noastre s-au contopit  în Franţa. Va veni ziua în care singurele câmpuri de luptă voi fi pieţele deschizându-se comerţului şi spiritele deschizându-se ideilor. Va veni ziua în care gloanţele şi bombele vor fi înlocuite de voturi, de sufragiul universal al popoarelor, de venerabilul arbitraj al unui mare senat suveran, care va fi pentru Europa ceea ce parlamentul înseamnă pentru  Anglia, dieta pentru Germania, adunarea legislativă pentru Franţa. De acum, scopul marii politici, al politicii adevărate e acesta: recunoaşterea tuturor naţionalităţilor, restaurarea unităţii istorice a popoarelor şi contopirea acesteia cu civilizaţia păcii”.


Ascensiunea totalitarismului şi ameninţarea declanşării unui nou război mondial au determinat apariţia unor iniţiative pentru adâncirea colaborării între state, asigurarea securităţii colective şi eliminarea divizării Europei. Treptat ideea de realizare a Europei unite, bazată pe integritatea politico-economică a statelor a început să prindă contur ajungându-se la crearea unei mişcări pan-europene şi la diverse iniţiative diplomatice. Spre  sfârşitul celui de-al doilea război mondial pare că pentru Europa se deschidea epoca realizărilor efective de unitate. În ţările ocupate de germani numeroase mişcări de rezistenţă s-au pronunţat în favoarea unei viitoare unităţi europene: în Franţa mişcarea „Lupta” iar în Italia grupul numit „Partidul în acţiune” .


La mijlocul anilor 90 din secolul trecut, după nici un secol de existenţă, statul naţional constituit pe baze etnice îşi demonstrase avantajele dar şi limitele. Elanul revoluţionar specific secolului XIX, aflat la baza modernizării Europei, a fost înlocuit de excese care au generat cele mai mari catastrofe ale umanităţii, cele două războaie mondiale în urma cărora harta Europei a fost reconfigurată răspunzând unor mai vechi nevoi de identitate naţională, fiind şi situaţii în care un stat naţional s-a ridicat împotriva altui  stat naţional context în care statul naţional nu mai răspundea nici nevoilor dezvoltării economice, statelor europene fiindu-le tot mai greu să facă faţă concurenţei cu ale zone economice, în special cu zona nord - americană.


Acesta este cadrul în care s-a hotărât lărgirea comunităţii economice europene, primele tentative - temporar reuşite, aparţinând antichităţii greco-romane, civilizaţie din care şi astăzi mai toţi europenii îşi revendică identitatea. A existat încercarea de creare a unei Europe creştine idee sub stindardul căreia au luptat numeroşi cavaleri şi oameni politici în timpul cruciadelor împotriva aşa zişilor necredincioşi. Din dorinţa de a-şi extinde puterea au existat două încercări ale Franţei de unificare a Europei în timpul lui Ludovic al XIV - lea în a doua jumătate a secolului XVII şi începutul secolului XVIII şi a lui Napoleon Bonaparte la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, acesta fiind marea personalitate care, prin războaiele sale, a făcut ca ideile de liberate, egalitate, fraternitate să fie cunoscute până în cele mai îndepărtate colibe din Kamciatka.


Ancu Damian

captcha reîncarcă imaginea

Categorii
Actualitate
Politic
Economic
Social
Optimal Antidrog
Actualitatea Europeana
Stiri interne
Justitie & Afaceri Interne
Externe
Apărare
Administratie
Prim plan
Reportaj
Accente
Sănătate
Opinii
Cultură, educaţie
Media, publicitate
Derapaje
Campanii sociale
Sport/Turism
Romania asa cum este
Dosare istorice
Divertisment
Filme
Filmulete haioase
Joburi
Romanii de pretutindeni
Student Press
Spoturi antidrog
Timp liber
Stiri ultima ora
Muntenegru – Temperaturi ridicate și risc incendii de vegetație (3 iulie 2019)
Ministerul Afacerilor Externe informează cetățenii români care se află, tranzitează sau doresc să călătorească în Muntenegru că Institutul local de Hidromoteorologie și seismologie a prognozat temperaturi extreme pentru perioada următoare, pe fondul cărora s-ar putea produce incendii de vegetație.
Abonare Newsletter
Nume:
E-mail:

PRODUCTII VIDEO ALE COMPANIEI OPTIMAL MEDIA SOLUTION Tel. comanda: 0722344124, e-mail: redactie@optimalmedia.ro

Acasa Companie Editoriale Publicaţii Martor Ocular Redacţie Contact
Actualizat:Zilnic, ISSN 2069 – 0045
Continutul acestui site este proprietatea Optimal Media Solution.
Este interzisa republicarea sau redistribuirea continutului fara mentionarea sursei.