Optimal Media
Concursul Național de Literatură REȚEAUA LITERARĂ - ediția a V-a - 2019  |   DRUMUL POVEȘTILOR. PE URMELE MARILOR POVESTITORI, un proiect menit să îi aducă pe copii mai aproape de autorii români de povești  |   Prejudiciu produs statului român, recuperat  |   Crăciun Fericit tuturor prietenilor!  |   Semnarea Programului de cooperare culturală între Ministerul Culturii și Identității Naționale și Ministerul Culturii din Palestina  |  
  Accente
17.10.2009

Florin Chilian: „Trebuie să ştii că există o speranţă, că există cineva care cel puţin te ascultă”

-Florin,  eşti autorul unei piese antidrog care nouă ne place foarte mult – „Lumi albe”. Cum ai ajuns să scrii această piesă?


- Sunt bucuros că vă place. Piesa a fost scrisă în urmă cu vreo doi ani şi tot timpul am căutat să fac ceva constructiv pentru ea. Am avut, însă, parte de multe întâmplări...


- Când ai scris piesa „Lumi albe” şi care au fost resorturile care te-au determinat să simţi necesitatea unei astfel de atitudini?


- Cred că era în anul 2000, însă nu am scris-o gândindu-mă strict la domeniul acesta care, acum, în ultimul timp, a luat o mare amploare. De fapt nu domeniu, ci flagel. Am scris piesa gândindu-mă la impactul pe care îl are societatea asupra unui tânăr care abia a ieşit din adolescenţă şi care se izbeşte de toate zidurile puse în faţă de social. Ai senzaţia că toată lumea este împotriva ta, vrei să construieşti ceva cu tine şi nu prea reuşeşti...


- Şi, cum spun versurile, „lumea se face praf” la un moment dat...


- Eu cred că nu sunt singurul care a simţit acest lucru - care nu ţine neapărat de vârstă. Cred că este o experienţă pur umană. Toţi trecem prin astfel de momente când simţim că se dărâmă totul în jurul nostru. Apoi... o coincidenţă cumplit de nefericită a fost că în acea perioadă în care scriam - piesa nu a ieşit foarte repede, a durat câteva luni până când am definitivat textul - s-a întâmplat o nenorocire. Copilul unor buni prieteni, elev de liceu, a murit în urma unei supradoze. Am fost extrem de atins de această întâmplare... şi atunci am inserat în text câteva lucruri care să ducă spre această idee. Piesa este o pledoarie pentru ajutorul semenului tău, pentru ajutorul omului de lângă tine... pe care îl cunoşti sau nu...


- De cele mai multe ori nu îl cunoşti, dar el are foarte multă nevoie de tine...


- Culmea este că de foarte puţine ori ştim acest lucru - că un om apropiat nouă are nevoie de ajutorul nostru. Şi apoi, inspirat şi de întâmplarea aceea, mi-am dat seama că pot să duc piesa în acea zonă şi să fac din ea un manifest antidrog, până la urmă.


- Chiar aşa am şi recepţionat piesa. Poate întâmplător, poate nu, piesa a apărut într-un an în care în România s-a declanşat o adevărată campanie împotriva consumului de droguri. Toamna anului 2000 a fost un vârf al consumului, dar şi al declanşării unui atitudini sociale.


- Probabil că a fost momentul în care ne-am transformat din ţară de tranzit în ţară de consum...


- Au trecut mai mulți ani de când ai scris şi ai lansat piesa „Lumi albe”. Vorbeşte-ne despre istoria ei care, după câte am înţeles, este destul de interesantă.


- Am bătut la tot felul de uşi, am fost pe la absolut toată lumea cu suportul muzical, pentru că atât a stat în puterile mele să fac. Şi asta cu mare greutate... Nu este uşor să scoţi un disc pe piaţă. Am fost la toate autorităţile de care ar fi depins realizarea unui videoclip pe o temă ca asta şi având ca suport muzical piesa mea. Eu am crezut şi încă mai cred foarte tare în ea. M-am izbit de foarte multă obtuzitate mentală, mergând până la o chestie absolut demenţială când cineva, nu-i voi da nici gradul nici funcţia, nu stătea de vorbă cu mine, uitându-se la vene dacă nu cumva nu sunt şi eu... Îşi punea întrebarea de ce un om care nu este direct implicat în fenomen cunoaşte foarte bine adâncimile lui? Cred că din acest punct de vedere s-a pierdut percepţia asupra lucrării, a unui act artistic... pentru că, oricum, după aceea ne-am obişnuit cu tot felul de lucruri uşoare şi lejere, fără mesaj.


- Piesa ta este un manifest, fără nici un fel de ghilimele.


- Este o dezvoltare a societăţii româneşti. S-au făcut tot felul de încercări de a face o chestie de acest fel. Şi aici este o problemă. Erau mulţi bani veniţi, bani care trebuiau folosiţi... cred că ţine de credibilitate, până la urmă, alegerea unui suport muzical.


- Care au fost ecourile pe care piesa le-a avut printre tinerii care constituie publicul tău? Spuneai ceva despre un spectacol la Sighişoara, dar nu numai...


- Când am fost Sighişoara, a fost foarte multă lume prezentă, dintre care mulţi erau tineri, chiar puşti. Mi-au cerut să cânt piesa, iniţial eu neavând de gând s-o cânt. Am avut o surpriză teribilă, fiind şi prima dată când ieşeam din zona aceasta culturală, cu concertele la cluburi şi apariţiile pe la diverse televiziuni. Mergeam undeva, în ţară, şi am avut un şoc pentru că discul acesta s-a dus prin el însuşi, prin ce reprezintă piesele în sine. Am fost foarte impresionat. De fapt, la fiecare concert lumea îmi cere să cânt piesa. Sunt oameni din cele mai diverse categorii sociale, despre care ştiu că au o doză de sinceritate în ceea ce mă priveşte şi mă cred unul de-al lor – deşi nu sunt, şi mă bucur că nu sunt unul dintre consumatori. Singurele droguri pe care mi le permit sunt ţigările şi cafeaua.


- Versurile sunt foarte izbutite. Vin de undeva, din inimă şi dintr-o zonă care te duce cu gândul la o foarte bună cunoaştere a problemei. Şi ajung la ţintă.


- Mie nu prea îmi place să le spun versuri. În mintea mea sunt texte muzicale. Apoi, trecând peste forţa de expresie a unui cuvânt, care este extrem de mare, o experienţă de genul acesta am încercat să o trezesc în mintea celui care ascultă piesa prin crearea unor imagini care să nu lase locul nici unei interpretări. Sunt nişte ticuri mentale pe care le avem faţă de o imagine. Ai ceva în minte şi îţi spune cineva „îţi promite raiul şi-ţi arată paiul”... e clar că este vorba de paiul de prizat. Cred că aşa se cheamă. Eu vreau să transmit imagini, pentru că ele sunt extrem de personale pentru fiecare dintre noi, le putem cupla foarte uşor cu experienţele pe care le avem. Altfel, prin 1991, 1992, la Paris, am trecut printr-un context de felul acesta legat de consumul de droguri, alături de nişte prieteni. Am avut timp să mă uit la ei. Nu încercam să-i judec neapărat, deşi am făcut asta, nu pot să ascund. Încercam să înţeleg resorturile pentru că, abia ieşit de aici, din ţară, nu prea ştii cum stau lucrurile. Eram, după cum spuneam, la Paris, la o masă, şi se fuma la poştă o ţigară, iar aceasta a ajuns şi la mine. Am întrebat ce este şi mi s-a spus că nu este nimic îngrijorător. Am zis OK, o fi vreun ritual şi nedorind să par din alt film (eu mă gândesc că este şi aici o problemă cu tinerii care intră într-o gaşcă şi pentru a nu părea că sunt de la ţară, nu pot refuza...), am fumat atunci, în acel context, haşiş. Am fumat o ţigară cu toţii, după care m-a luat o durere de cap de am crezut că înnebunesc. Insistând să-mi spună despre ce este vorba, mi-au spus că este vorba despre haşiş şi în clipa aceea am spus că există multe alte variante să defulezi, să scoţi afară din tine toate răutăţile astea care se adună. Am stat şi le-am analizat viaţa, încercând să mă integrez printre ei şi să văd ce se întâmplă cu ei. De acolo, din experienţa aceea, deşi ştiu că este foarte limitată, am încercat să o duc într-un teren de maximă generalitate şi apoi să vin aici în ţară, unde mi s-a întâmplat la fel - ceea ce reprezintă un mare semn de întrebare pentru mine. În majoritatea cluburilor din Bucureşti te duci şi te trezeşti la masă cu fel de fel de oferte... M-am dus într-un asemenea club şi mi s-a oferit o ţigară. Deşi eram uşor luat de la whisky am putut să spun nu. Am zis nu-mi trebuie, am ţigările mele. Mă gândesc că eu aveam, atunci, vreo 25, 26 de ani şi am putut să am această reacţie. Mă pun, însă, în pielea unui copil de 16 ani, de 12 ani...


- Sunt copii chiar şi mai mici care s-au apucat de consumul de droguri...


- Ei sunt în plină formare ca oameni, ca personalitate. Ei nu pot să spună nu. Eu am putut să zic „lăsaţi-mă-n pace”! Mai bine mai iau un whisky, mâine mă doare capul, dar poimâine sunt OK... nefiind nici asta o soluţie. Pe mine m-a şocat răspunsul pe care l-am dat pentru că, în clipa aceea, m-am trezit întrebându-mă ce se poate întâmpla.


- Mai ales că la noi mulţi consumatori au început cu un drog foarte tare, heroina, la care dependenţa se instalează foarte repede. Puţini ştiu lucrul acesta. Ţi se oferă o ţigară, nu ştii ce fumezi... sau chiar dacă afli după, poate fi puţin cam târziu.


- Eu nu merg decât cu ţigările mele acolo unde mă duc. Nu prea mai am încredere pentru că nu ştii foarte multe lucruri despre persoana de lângă tine. Am umblat peste tot în aceste centre de tratament şi ştiu exact care este viaţa de acolo, cea adevărată, şi prefer să mă feresc de asta.


- De fapt, ce opţiuni au aceşti tineri? Crezi că au alternative?


- Trebuie să le caute. Apropo de opţiuni, am o foarte bună colaborare cu Iuliana Rizescu. Acum pregătim un balet chiar pe această piesă, pe „Lumi albe”. Am mai avut o colaborare cu Şcoala de Balet Giuliana pentru piesa „So why”. A fost extraordinar. Am făcut un moment foarte izbutit care a intrat şi în spectacolul de la Nottara. Sunt foarte mulţi copii care dansează acolo. Îţi spun că nu este un liceu de artă. Este vorba de fetiţa ta, de fetiţa oricui care, după şcoală şi după toate activităţile, în loc să rămână în faţa blocului la o berică sau la o ţigară vin acolo şi fac balet. Reacţia copiilor a fost năucitoare. Au prins atât de repede şi cu atât de mare drag dansează... Acestor copii li se oferă o altă variantă, o altă opţiune. Există familii care au această problemă: unul dintre copii este dependent...


- Au apărut chiar şi familii în care ambii copii consumă droguri. Există această problemă...


- Uite, eu sunt întrebat: cu ce crezi tu, Florin, că îi poţi ajuta pe copiii aceştia? Nu ştiu cu ce-i pot ajuta, dar pe cei care ar fi în pericol de a cădea în această capcană cred că îi pot ajuta, că le pot prezenta un adevăr pe care ei îl pot verifica cu minimul lor de experienţă. Eu, când am scris piesa, m-am folosit de gândurile mele de când eram adolescent. Atunci izbirea de social este extrem de puternică. Atunci te înstrăinezi, atunci eşti cel mai vulnerabil.


- Atunci se declanşează acel război al tinerilor furioşi...


- Eu am avut noroc şi am găsit exprimare prin muzică. Alţii nu ştiu...


- Alţii, poate, îşi găsesc refugiul chiar şi în drog. Iată de ce este importantă acea mână de ajutor pe care trebuie să o întinzi celui care are nevoie de sprijin.


- Este mare nevoie de ceea ce faceţi voi şi, după discuţia noastră extrem de sinceră, eu cred că se poate. Trebuie să ştii că, după toate relele care se întâmplă, există nişte oameni care nu neapărat sunt vecini de apartament, colegi, sau membri de familie.


- Este bine ca aceşti tineri să ştie că nu toate uşile se închid.


- Este foarte important, pentru că te izbeşti de toate zidurile. Adolescenţii au parte, din câte ştiu eu, de cele mai multe surprize neplăcute. Trebuie să ştii că există o speranţă, că există cineva care, chiar dacă nu îţi va rezolva problema, cel puţin te ascultă.


- Pentru că ne apropiem de final, te rog să ne spui o frază care crezi că poate pune punct acestui dialog.


- Este un gând care nu-mi aparţine mie, ci reginei Izabela şi a fost adresat lui Cristofor Columb înainte de a pleca peste mări şi ţări. Este un gând care pe mine m-a scos din cele mai adânci căderi. Celor care sunt dependenţi sau au probleme cu drogurile le spun că ar trebui să plutească drept înainte şi, dacă pământul pe care îl caută nu există, Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a le răsplăti îndrăzneala.


Foto: www.mediafax.ro


Interviu realizat de Petre Crăciun (pentru emisiunea ”Alege viața” – TVR)





captcha reîncarcă imaginea

Comentarii

Publicat de: kcDQ4oWgL

I will immediately clcuth your rss feed as I can not find your e-mail subscription link or newsletter service.Do you have any? Please allow me recognize so that I couldsubscribe. Thanks.my webpage


Categorii
Actualitate
Politic
Economic
Social
Optimal Antidrog
Actualitatea Europeana
Stiri interne
Justitie & Afaceri Interne
Externe
Apărare
Administratie
Prim plan
Reportaj
Accente
Sănătate
Opinii
Cultură, educaţie
Media, publicitate
Derapaje
Campanii sociale
Sport/Turism
Romania asa cum este
Dosare istorice
Divertisment
Filme
Filmulete haioase
Joburi
Romanii de pretutindeni
Student Press
Spoturi antidrog
Timp liber
Stiri ultima ora
Activitatea Lecturile Regatul Cuvintelor de la Biblioteca Națională din ziua de 27 iunie, ora 18.00, este dedicată concursuluiTinere Condeie.
Activitatea ”Lecturile Regatul Cuvintelor” de la Biblioteca Națională din ziua de 27 iunie, ora 18.00, este dedicată celui mai longeviv concurs de creație literară pentru elevi - Tinere Condeie. Sunt invitați să citească din opera lor laureații din toate timpurile ai concursului, participanții la cenaclul...
Abonare Newsletter
Nume:
E-mail:

PRODUCTII VIDEO ALE COMPANIEI OPTIMAL MEDIA SOLUTION Tel. comanda: 0722344124, e-mail: redactie@optimalmedia.ro

Acasa Companie Editoriale Publicaţii Martor Ocular Redacţie Contact
Actualizat:Zilnic, ISSN 2069 – 0045
Continutul acestui site este proprietatea Optimal Media Solution.
Este interzisa republicarea sau redistribuirea continutului fara mentionarea sursei.