Optimal Media
Mugur Isarescu votat pentru al 7-lea mandat consecutiv la șefia BNR  |   Favorizarea unor segmente duce la scindări și mai mari, de Dan Hașdean  |   Maia Sandu s-a întâlnit cu Comisarul Johannes Hahn  |   MAE/Alertă de călătorie/Republica Elenă – Actualizare regiuni cu risc de incendii  |   Carmen DAN a avut o întâlnire de lucru cu Andrei NĂSTASE, ministrul afacerilor interne al Republicii Moldova   |  
  Accente
28.11.2009

Fost „om de casă” al unor dealeri de droguri, transformat in cobai uman

- Sandu, când te-ai apucat de consumul de droguri?


- Acum 10 ani, în  1994.


-  În ce context? Îţi mai aduci aminte unde erai, ce făceai, cine te-a determinat să consumi droguri?


- Prima dată am tras într-o ţară europeană, după care am venit aici şi am continuat să caut. Nu am găsit, iar în farmacii se dădea fortral...


- Bun, dar până la fortral să ne întoarcem în ţara unde erai în momentul în care te-ai apucat. Cum s-a întâmplat?


- Nişte francezi mi-au dat... cred că era vorba de haşiş, probabil, pentru că i-au dat foc. L-au pus în ţigară şi l-au fumat. N-a avut un efect aşa mare, după care au făcut o „petardă”. Şi când au făcut „petarda” am leşinat. Asta a fost prima dată şi prima dată. După aceea am început să-mi procur eu, încet, încet. Când am venit în România am căutat, n-am mai găsit...


- Erai dependent deja când ai venit în România?


- Deja îmi trebuia. Şi am găsit eferalgan-codeină. Am început cu asta, după aceea n-am mai găsit nici d-asta. Am căutat, am găsit fortral, care se dădea precum un piramidon, şi am continuat o perioadă bună pe fortral. Când am văzut că nu-şi mai face efectul şi că deja o dai în supradoză, am luat heroină.


- După cât timp de când te-ai apucat de consum ai trecut la heroină?


- Am consumat fortral vreo patru ani. Vreo patru ani am mers şi la pastilă şi la fiolă. Şi în combinaţie cu alcool care potenţează. M-aţi înţeles? Nu tare de tot, dar potenţează. Şi, când am făcut supradoză, deja m-am speriat şi am trecut la heroină. Heroina la început am combinat-o cu fortralul şi cu glutetimidul, considerând că aşa nu forţezi nota. Adică o perioadă de timp...


- Bine, asta era părerea ta!


- Da, asta era părerea mea. Şi după aceea am ţinut-o pe heroină. Am ţinut-o pe heroină până mi-am vândut toate din casă, până când am ajuns un om de nimic, până când prietenii nu mă mai băgau în seamă, vecinii nu-mi mai dădeau „bună ziua” absolut deloc. Realitatea asta este... Şi, după aceea, m-au găsit nişte băieţi care şi-au dat seama că nu sunt un om care mă pot duce la poliţie să spun că uite dom’le, ăştia sunt traficanţi şi dealeri de droguri. Eu fiind şofer au avut nevoie de mine, pentru că ştiau sigur că eu nu mă duc la poliţie, şi mi-au propus să fiu şoferul lor. În schimb, primeam banii de mâncare zilnic...


- Te plăteau în marfă?


- Da, mă plăteau în marfă, adică la jumătate de cupă. Şi eu testam marfa, eu eram probatorul.


- Erai un fel de cobai...


- Da, eram un fel de cobai. Eu testam marfa, eram probatorul. Jumătate de cupă însemnau şase bile. Pentru că erau mai multe sortimente de marfă, iar eu alegeam cea mai bună marfă. Cine se pricepe ştie că heroina trebuie să aibă culoarea coniacului, nu a portocalei sau a mandarinei sau... Adică trebuie să fie transparentă şi să vezi prin ea.


- Eşti însurat, ai şi un copil... Soţia ta ştia că tu lucrezi pentru marfă? Nu te întreba de ce nu vii acasă cu bani?


- În ultimul timp, când i-am explicat despre ce era vorba, n-a mai avut încredere în mine... La început n-a ştiut. În ultimul timp mi-a spus că, dacă nu renunţ, ne despărţim. Până la urmă, la gândul că nu are unde se duce, a acceptat situaţia cum a  acceptat-o. Pentru că de bine, de rău, mai aduceam şi acasă mâncare... Ce-mi dădeau şi ei...


- Spui de bine, de rău. Ce mai rămânea...


- Da, ce mai rămânea... Mai îmi dădeau şi ei... Vedeţi dumneavoastră, sunt foarte bine organizaţi şi sunt foarte economi... economişti. Adică nu ţi-ar da decât aşa, în cazuri extreme... când trebuie. Dar gândeau că eu sunt foarte mulţumit cu marfa. Că mie dacă-mi dădeau şi alegeam marfă, heroină pură, nu o alegeam amestecată nici cu glutetimid, nici cu tot ce se amestecă...


- Se găseşte pe piaţă heroină contrafăcută?


- Da! Bineînţeles! Poate să-ţi dea să şi mori! Poate să-ţi dea să şi mori! Bagă tot felul de medicamente în ea, mai ales glutetimidul, care o sporeşte, adică o potenţează. Heroina pură, care are culoarea marmeladei, în momentul în care o fierbi nu rămâne nimic în fiolă. Nu trebuie să dea în fiert, că atunci îi taie din putere. Ea trebuie pusă numai la dogoare, precum cărbunele la grătar. Şi atunci, în momentul în care ţi-o faci, chiar dintr-o bilă la două persoane – dar bilă, nu praf pe pungă, mă scuzaţi – dintr-o bilă la două persoane le ia răul şi îşi face şi efectul un pic.


- Tu ai lucrat pentru asemenea persoane. Ţi-au dat vreodată impresia că se tem de ceva?


- Da, pentru că schimbau locurile în permanenţă.


- De cine crezi că le era cel mai frică şi le este cel mai frică?


- De mascaţi! De mascaţi!


- Cunoşti vreunul care în perioada asta în care ai lucrat pentru ei, sau în perioada în care te alimentai cu droguri, a fost prins, se află în puşcărie, a luat o pedeapsă foarte mare?


- Nu! Nu, pentru că au fost foarte bine organizaţi.


- Pe ce anume crezi că se bazează această organizare foarte bună a lor? Care sunt atuurile pe care le au?


- Pe informaţii! Informaţii.


- Informaţii din ce categorie?


- Mă determinaţi să vorbesc...


- Informaţii despre forţele de ordine, informaţii despre...


-  „....Opriţi-vă! Opriţi-vă! Pauză!”


- Mai mult decât regretabil... Aveau vreun sentiment de jenă, eu ştiu, nu vindeau copiilor, nu vindeau unor anumite persoane? Aveau, prin urmare, vreo restricţie morală? Era ceva care să îi oprească?


- Nu vindeau la necunoscuţi, ci numai la cunoscuţi sau altora care veneau pe garanţie. Spre exemplu, văr, cumnat, ceva de genul ăsta. Nu prieten care fură împreună, sau „e tovarăşul meu”, sau aşa... Şi, mai ales, oamenilor cărora le-au vândut în permanenţă. Deci nu vindeau...


- O persoană necunoscută poate să meargă, să bată la uşă şi să cumpere heroină?


- Îl ia cu parul! Îl ia cu parul! Nu!


- Şi, eventual, îşi schimbă locul după aceea?


- La o lună de zile cel mult! La o lună de zile cel mult îşi schimbă locul.


- Tu eşti consumator. Ai fost consumator până să te internezi aici. Acum să vorbim despre ceilalţi, despre traficanţi. Este bănoasă o asemenea meserie? Într-o lună de zile, cam câţi bani crezi că intră la un singur traficant?


- Extraordinar de bănoasă! Nu cred că se fac bani cu altceva mai bine, sau mai mult decât...


- Hai să spunem cam cât câştigă într-o zi, şi extrapolând, într-o lună, un asemenea personaj?


- Nu m-am gândit niciodată, pentru că eu eram tot timpul cu drogul în cap. Dar, gândindu-ne că 5 grame le dădea, poate, până seara, a două sute de mii bila, daţi-vă seama că poate mai erau cerinţe, că mai veneau... Era non-stop şi mai veneau şi noaptea.


- Noaptea vindeau?


- Nu prea! Nu prea! Numai la cei foarte, foarte cunoscuţi, cărora le era rău. Noaptea nu prea vindeau.


- Se respectau şi ei, dormeau...


- Nu... Frica! Frica! Că noaptea dă mascaţii. Noaptea dă mascaţii în ei şi, mai ales, între ora patru şi ora şase dimineaţa.


- Şi persoanele astea care vindeau droguri, erau şi ele consumatoare de heroină?


- Nu! Nu! Nu! Nu!


- Prin urmare, ei doar vând, fără să consume... Este adevărat?


- Fără să consume!


- Am înţeles. Aveau vreo dificultate în a se aproviziona de la vreun angrosist, de la o persoană care avea o cantitate mai mare?


- De multe ori mergeam la mai multe surse pentru că... adică nu luau foc, dar se certau din cauză că nu era marfa bună. Cum să spun eu... Adică mergeau, îi spuneau:  domnule, asta-i marfă garantată, cutare, cutare... şi când o desfăceam şi o probam, nu era bună. Rămânea mizerie în fiolă. Şi dintr-o marfă curată nu are voie să rămână mizerie în fiolă.


- Cam de unde venea heroina asta? Din ce zonă? Din sud, din Turcia?


- Se auzea că venea de la turci şi că aveau om de legătură la turci.


- Oameni de legătură la turci, care veneau şi o aduceau până la destinaţie...


- Om la turci. Deci aveau români în Bulgaria, om de legătură la turci, care o preda... Din Bulgaria avea grijă până la vamă, până intra în România.


- Şi transportul de la vamă până la destinaţie, până în Bucureşti era oarecum sigur, sau...?


- Foarte sigur, foarte sigur.


- De ce?


- Mai nesigur era transportul de aici, de unde se vindea, până când ajungea acasă. De fapt, de unde se cumpăra până când se ajungea acasă.


- Când spui că era foarte sigur la ce te referi? Aveau protecţie, mergeau însoţiţi?


- Nu, dar aveau maşini destul de bune şi în acest fel nu prea aveau probleme...


- Să revenim la tine. Spui că ai consumat zece ani de zile. Te-ai gândit vreodată în perioada asta, cu adevărat, să renunţi la consumul de droguri? Ţi-ai propus vreodată foarte serios?


- De foarte multe ori.


- Dar acum eşti pentru prima dată internat. De ce în zece ani de zile, dacă ţi-ai propus de foarte multe ori, nu te-ai internat, nu ai făcut nimic practic, serios, pentru a renunţa?


- E ceva cu capul!


- Crezi că asta e o boală psihică?


- Lăsând la o parte durerile care te ţin trei, patru, cinci zile, e ceva cu capul... Adică, practic, drogurile îţi distrug sistemul nervos. Ajungi să visezi noaptea că te droghezi, ajungi să visezi noaptea... vă spun sincer, n-am de ce să vă mint... trei seringi în braţ, atârnând seringa aşa, într-o parte... Iar aici, pur şi simplu, în salon, am tot felul de vedenii... pentru că eu îmi pregăteam de seara două bile, le tăiam moţul, le puneam în şifonier şi le puneam pe „topogan”, iar în momentul în care mă trezeam noaptea la unu, la două, le puneam în fiolă, le făceam repede, după care îmi continuam somnul.


- Ai ajuns să consumi şi noaptea?


- Da! Te trezeşte din somn! Cu cât avansezi în ani (n.n. – de consum de droguri) este mai rău... Cu atât e mai rău, pentru că te trezeşte răul din somn, te apucă bâţâiala, tremuratul, o stare de nervi foarte mare... şi atunci o iei, ţi-o faci cât mai repede, ţi-o calmezi... Până găseşti vena, până asta, până... durează un pic, dar, în momentul în care ţi-ai făcut-o, te-ai liniştit şi poţi să continui somnul.


- Până dimineaţa. Iar dimineaţa urmează o nouă doză.


- Dimineaţa urmează o altă doză şi tot aşa... Până unde, nu ştiu...


- Spune-mi, cum de te-ai hotărât acum, după zece ani de zile, să vii la medic, la spital?


- Soţia a fost factorul determinant, faptul că mi-am vândut tot din casă şi mi-au dat rudele pe ce să dorm... toţi vecinii împrumutaţi, ruşine... de-abia scot capul afară... Şi viaţa care... pur şi simplu cred că mai am puţin şi intru în pământ... Adică am simptome că inima, din când în când, se mai opreşte... Ori... eu o iau în modul cel mai serios. Adică nu vreau pentru toată lumea să zic uite, demonstrez la toată lumea că am oprit drogul şi cu asta am terminat. Vreau pentru mine, personal. Pentru că vreau să trăiesc! Aleg viaţa! Aleg viaţa, nu mai aleg plăcere, nu mai aleg extazul, euforia! Aleg viaţa!


- Acum urmezi tratamentul cu metadonă ?


- Sunt cu metadonă.


- Şi cum merge?


- Metadona la început începe să-ţi schimbe ideile. Te ajută. Te ajută. Dar eu tot visez că mă scol la ora respectivă şi încep şi fac planton prin casă... Metadona nu te droghează, îţi ia din dorinţa de a te droga. Sincer.


- Dar mai simţi vreodată nevoia, te mai gândeşti vreodată la heroină?


- Am 15 zile. Nu pot să spun sigur... dacă aş pleca acum pe stradă şi m-aş întâlni cu cineva de la care am cumpărat, că mă pot abţine... Dar... dacă nu mă întâlnesc cu nimeni, nu mă duc să mai bat la poarta nimănui să mai cer aşa ceva... Pentru că metadona mie mi-a ajutat. Metadona mie mi-a ajutat. Ţineţi cont, am 10 ani de drog. Sincer vă spun, am 10 ani de drog şi metadona mi-a ajutat.


- E bine că te-ai lăsat. Dar numai să te lase şi prietenii  pe tine, să nu te mai caute...


- Da, asta ar fi... De fapt, ochii care nu se văd, se uită.


- Să nu aibă impresia că ştii prea multe despre ei şi...


- Oricum, ei ştiu că eu păstrez legea tăcerii. Eu ştiu să păstrez legea tăcerii.


- Ca o condiţie de bază. Altfel ţi-au şi spus că...


- Da, bineînţeles, pentru că altfel plecăm împreună. Dacă se întâmplă ceva, plecăm împreună, 10-20 de ani, pentru că e faptă la care ai participat. Iar ei trag de mine. Deci...


- Sunt români  sau ţigani?


- Ţigani. Asta e culmea ironiei! Cel puţin n-am fost şi eu în stare, sau deştept, să zic: „Stai măi aşa! Păi eu merg 10-20 de ani cu voi... Daţi-mi, măi, şi mie două milioane pe zi, din cât luaţi voi, 200 de milioane pe lună, cel puţin”.


- Ţie ţi-au dat numai marfa...


- Numai marfa!


- Sunt zgârciţi, domnule!


- Extraordinar! N-ar da... numai ei şi-ar lua...


- Bine, ei probabil că spun „Domnule, trebuie să dăm şi noi mai sus.”


-  Păi a sunat telefonul şi a spus „Opriţi-vă!”. Şi atunci, de unde a venit telefonul ăla? De la mama, de la Bellu?


- Mama, săraca, nu poate să ştie.


- Mama e la Bellu. N-a avut cum să-i sune mama mea. Mă înţelegeţi?


- Nu e bine!


- Atâta timp cât există corupţia asta, nu se poate face nimic... Dar cel puţin dacă ar vinde, ştiu eu, băutură... Ar fi altceva...


- Asta omoară omul, domnule. Şi spui că ei nu consumă?


- Nu.


- De ce? Se protejează?


- Sunt deştepţi! Sunt deştepţi!


Interviu realizat de Petre Crăciun


 

captcha reîncarcă imaginea

Categorii
Actualitate
Politic
Economic
Social
Optimal Antidrog
Actualitatea Europeana
Stiri interne
Justitie & Afaceri Interne
Externe
Apărare
Administratie
Prim plan
Reportaj
Accente
Sănătate
Opinii
Cultură, educaţie
Media, publicitate
Derapaje
Campanii sociale
Sport/Turism
Romania asa cum este
Dosare istorice
Divertisment
Filme
Filmulete haioase
Joburi
Romanii de pretutindeni
Student Press
Spoturi antidrog
Timp liber
Stiri ultima ora
Muntenegru – Temperaturi ridicate și risc incendii de vegetație (3 iulie 2019)
Ministerul Afacerilor Externe informează cetățenii români care se află, tranzitează sau doresc să călătorească în Muntenegru că Institutul local de Hidromoteorologie și seismologie a prognozat temperaturi extreme pentru perioada următoare, pe fondul cărora s-ar putea produce incendii de vegetație.
Abonare Newsletter
Nume:
E-mail:

PRODUCTII VIDEO ALE COMPANIEI OPTIMAL MEDIA SOLUTION Tel. comanda: 0722344124, e-mail: redactie@optimalmedia.ro

Acasa Companie Editoriale Publicaţii Martor Ocular Redacţie Contact
Actualizat:Zilnic, ISSN 2069 – 0045
Continutul acestui site este proprietatea Optimal Media Solution.
Este interzisa republicarea sau redistribuirea continutului fara mentionarea sursei.