Optimal Media
Mugur Isarescu votat pentru al 7-lea mandat consecutiv la șefia BNR  |   Favorizarea unor segmente duce la scindări și mai mari, de Dan Hașdean  |   Maia Sandu s-a întâlnit cu Comisarul Johannes Hahn  |   MAE/Alertă de călătorie/Republica Elenă – Actualizare regiuni cu risc de incendii  |   Carmen DAN a avut o întâlnire de lucru cu Andrei NĂSTASE, ministrul afacerilor interne al Republicii Moldova   |  
  Accente
17.01.2010

Tudorel Butoi: „Familiile consumatorilor de droguri nu mai au răbdare”

- Domnule profesor, cum putem defini, din punct de vedere psihologic, un consumator de droguri? Are acesta o structură psihică şi comportamentală aparte?


- Este vorba de o personalitate aflată într-o gravă derivă existenţială, prezentându-se disfuncţional în reperele sale fundamentale: cognitiv, volitiv şi, mai ales, volitiv-acţional. Unui consumator de droguri îi lipseşte mobilizarea, intră într-o stare de apatie, de lipsă de angajament care îi afectează, în cele din urmă, latura afectivă, sentimentele şi trăirile. Chiar şi morfofiziologic putem delimita o serie întreagă de caracteristici ale persoanelor care sunt consumatoare de stupefiante. Acestea prezintă o fatigabilitate a întregii personalităţi, dublată de o caşexie pregnantă. Este un adevărat marasm fiziologic care îi macină zi de zi pe aceşti tineri care încep să semene tot mai mult cu o clădire ale cărei temelii şi ziduri încep să se deterioreze. Tot tabloul este regretabil, descurajant, dezumanizant. După opinia mea, marele pericol constă în aceea că adolescenţii şi tinerii despre care vorbim ies din competiţia socială. Ei nu se mai pot valoriza ca profesionişti în nici o zonă a socialului, deşi acum sunt multe posibilităţi în domeniul comerţului, al economiei, al serviciilor. Toate aceste posibilităţi sunt abandonate pentru consumul de stupefiante care le aduce un calm relativ. Discutam de curând cu un asemenea tânăr, care îmi spunea că drogurile îi aduc liniştea, deşi este conştient că, astfel, îşi taie orice fel de legături cu socialul, că se plasează în afara societăţii. O asemenea persoană nu mai cooperează cu cei din jurul său, nu mai intră în nici un fel de competiţie căpătând, în acest mod, o imagine deteriorată despre sine.


- Toate aceste lucruri la nivel individual. Ce se întâmplă, însă, din punct de vedere social?


- Extrem de descurajant este faptul că această realitate se transformă într-un fenomen şi atunci ne punem întrebarea: ce se întâmplă cu toţi consumatorii de droguri, cu toţi tinerii care ar trebui să se afle în şcoli, licee şi în amfiteatrele universitare? Sau în competiţii sportive şi în alte activităţi care le-ar putea asigura o evoluţie normală. Vedeţi, se realizează o ruptură între aşii computerelor, care sunt vânaţi din toate direcţiile (iar la baza performanţelor acestora stă munca, stă efortul, stă iniţiativa, stă inteligenţa) şi plutoanele din ce în ce mai largi de tineri a căror activitate mentală nu se exteriorizează prin nimic şi ale căror funcţii psiho-senzoriale regresează. Aceşti tineri nu sunt transplantaţi pe teritoriul României. Nu vin de undeva, din lumea galactică, ei sunt produsul societăţii noastre. Sunt copiii noştri, sunt copiii pe care încercăm să-i educăm şi să-i inserăm în societate. Afirmaţiile mele sunt demonstrate de apariţia acestor asociaţii ale mamelor, ale părinţilor cu copii victimizaţi de droguri. Părinţii caută să facă ceva, se asociază, caută sprijin. Au apărut în acest fel multe ONG-uri care desfăşoară o activitate dinamică. Apoi, iată, este efortul acesta generos al Agenţiei Naţionale Antidrog care a adunat specialişti deosebiţi, oameni devotaţi acestei zone, persoane cu experienţă deosebită în zona poliţienească, sociologică, psihologică sau a managementului social. Toţi depun un efort deosebit pentru găsirea, în regim de mare viteză, a unor soluţii pentru probleme mai vechi. Se pare însă că este vorba de mai mult. Este nevoie de fonduri care să permită derularea unor programe de amploare, inclusiv în ceea ce priveşte crearea unor comunităţi terapeutice de tip clinic, care să orchestreze şi să concentreze toate eforturile.


- Am vorbit nu o dată despre vinovăţia acestor tineri care se lasă seduşi de anturajul în care trăiesc, apucându-se de consumul de droguri. Într-un fel sau altul, ei ajung victimele găştilor de cartier care, se ştie, au o extraordinară putere de influenţă asupra unor personalităţi încă neconturate. Mai puţin am vorbit despre partea de vină a părinţilor. Sunteţi de acord cu ideea că o parte din vină pentru acest eşec individual şi social o au şi părinţii?    


- Este o temă foarte interesantă. Observăm, din nefericire, că părinţii se asociază într-un efort comun abia când strigătul de alarmă devine foarte strident. Ca întotdeauna, ei folosesc altfel timpul pe care ar trebui să-l dedice educaţiei, controlului şi, mai ales, comunicării cu proprii copii. Din cauza faptului că aceşti copii sunt lăsaţi fără supraveghere, fără comunicare, fără căldură afectivă, fără forţa exemplului parental, nu beneficiază de resursele care există, pentru a avea o evoluţie socială firească. Ce să mai vorbim de familiile disfuncţionale, cu indecenţă economică sau unde există un singur părinte... La polul opus, există familii cu decenţă economică, familii aparent sudate, care ar putea să-şi permită o educaţie de vârf pentru aceşti copii. Totuşi şi din rândul acestor copii proliferează consumatorii de droguri.


- Să dezvoltăm această idee, domnule profesor...


- Spuneam şi mai înainte, lipseşte comunicarea, lipseşte fundamentarea unei relaţii părinte-copil, bazată pe încredere, pe reciprocitatea unor aşteptări împlinite şi de o parte şi de cealaltă, pe satisfacţia unui climat benefic în familie. Tot mai mulţi părinţi se înstrăinează de copiii lor. Avem exemple multiple atât în ţara noastră, cât şi în străinătate.


- Ce se întâmplă în momentul în care se produce ruptura dintre părinte şi adolescentul care are, totuşi, nevoie de comunicare?


- Adolescentul găseşte, culmea, răspuns la aşteptările sale, unde credeţi? În găştile de cartier, în stradă, în grupul de prieteni. Acolo, în acele condiţii, au posibilitatea de a-şi valorifica aşa-zisele lor personalităţi. Personalităţi care se conturează la 14, 15, 16 ani printr-o dezinhibiţie a agresivităţii, prin debutul unor comportamente de tip teribilist: fumat, consum de băuturi alcoolice, micul furt, vagabondajul, mica prostituţie... Aceste comportamente încep, uşor, uşor, să-l conducă pe consumatorul de droguri pe un singur tobogan, cel al pierzaniei. Şi nu sunt puţine exemplele când, de aici, se ajunge la marea infracţionalitate: tâlhării, tâlhării cu moartea victimei, violuri sau chiar omoruri. Revin la familie care, la strigătul acutizat al alarmei – copilul se află în arestul poliţiei pentru că a săvârşit o infracţiune, copilul este în sevraj, copilul este la spital, cu puţine şanse de supravieţuire, după o supradoză – abia atunci realizează întreaga dramă. Cunoaştem, însă, cu toţii, dramatismul situaţiilor pe care le trăiesc părinţii. Nu există suferinţă mai mare decât a unui părinte care asistă, neputincios, la modul cum propriul copil devine un rebut din ce în ce mai bine conturat ca nereuşită socială. Este dezastruos... Noi, ca specialişti, ne confruntăm deseori cu astfel de situaţii. Copiii sunt trimişi din specialist în specialist. Unde văd că se obţine cel mai palid succes, acolo se duc. Primesc spre consiliere psihologică copii din a căror anamneză aflu că au fost înainte la mari specialişti, la mari psihologi, la mari psihiatri... Ai mei pleacă la alţi specialişti, iar ai altora vin la mine. Familiile nu mai au răbdare, doresc să scurtcircuiteze etapele şi să ajungă undeva, într-o zonă a miracolului.


- Şi-ar dori un fel de pastilă magică, în măsură să le readucă odraslele la situaţia de dinainte...


- Într-adevăr, dar noi ştim că lucrurile sunt complexe. Este vorba de o dependenţă fiziologică pentru a cărei tratare trebuie parcurs, cu aceeaşi răbdare, drumul dezintoxicării, al dezinhibiţiilor, al construcţiei şi retuşării personalităţii. Este un proces care cere timp, răbdare, încredere. Cere, în acelaşi timp, stabilirea unei legături de tip psihoterapeutic între pacient şi psiholog. Apoi, orice consiliere psihologică începe cu o serioasă şi exigentă evaluare a tânărului. Am în vedere testele analitice, aptitudinale, testele proiective cu ajutorul cărora vedem ce a mai rămas bun din personalitatea celui care solicită această testare. În final, putem şti cum stăm în planul atenţiei, al memoriei, al gândirii, al raţionamentelor. Tot cu ajutorul acestor teste aflăm, totodată, cum stăm cu proiecţiile afective, cu imaginea de sine, cu relaţiile dintre pacient şi cei din jur - prietenii, familia, ceilalţi actori sociali. Abia după parcurgerea acestei etape putem trece la un program de consiliere sau de terapie psihologică. În acest punct, ne întâlnim iarăşi cu două repere: familia, care trebuie să intre în algoritmul de reconstrucţie, şi societatea, care trebuie să ofere realitatea ocupaţională fără de care nici un demers de acest fel nu poate fi încununat de succes.


- Aţi amintit ceva mai devreme despre legătura dintre droguri şi infracţionalitate. Există cu adevărat o asemenea legătură cauzală?


- Fără discuţie, o parte dintre consumatorii de droguri vor deveni infractori. Judecata este foarte simplă. Adolescentul are nevoie de bani pentru a-şi procura dozele care sunt din ce în ce mai numeroase. De unde vin aceşti bani? Este întrebarea pe care ne-o punem, ştiind că aceştia nu au mijloace proprii de subzistenţă. În primul rând, banii sunt procuraţi din vânzarea unor lucruri din casă care sunt furate pur şi simplu. Se înstrăinează aparatură electronică, vândută pe te miri ce. Tablourile de valoare, bijuteriile sau argintăria au şi ele aceeaşi soartă, ajungând în proprietatea dealerilor sau a altor infractori. În aceste momente se rup relaţiile cu familia care devine sancţionatoare, vehement sancţionatoare. Părinţii nu înţeleg fenomenul, ci se raportează la ultimul eveniment: s-a furat din casă, a fost produs un prejudiciu material. Se ajunge foarte des la violenţă verbală şi chiar fizică. Avem de-a face, tot în asemenea momente, cu fuga de acasă a tinerilor consumatori de droguri care ajung, inevitabil, în stradă, în mediile infracţionale, unde banii pentru droguri se câştigă prin furturi, tâlhării, acte de agresiune asupra unor persoane nevinovate. Iată cum necesitatea de a se asigura stupefiantele duce la dorinţa imperioasă de a face rost de bani, prin orice mijloace. Cazuistica este plină de tineri care şi-au vândut şi casele pentru a procura droguri, care au tâlhărit, au sechestrat persoane sau au spart locuinţe. Sub efectul drogurilor, se îngustează câmpul de conştienţă şi de conştiinţă, apar disfuncţii în anticiparea stărilor de pericol, se diminuează cu uşurinţă discernământul, ajungându-se relativ uşor la acte extreme, precum sinuciderea sau chiar crima.


- Domnule profesor, trebuie să înţelegem că acest tablou este valabil în cazuri individuale. Sunt multe persoane care au consumat droguri şi care nu au ajuns la comiterea unor fapte reprobabile. Poate şi pentru faptul că situaţia materială a părinţilor le-a permis să evite toate aceste etape...


- Desigur, trebuie să privim lucrurile în funcţie de fiecare caz în parte. Pe de altă parte, este nevoie de o schimbare de optică şi mă bucur să văd că dumneavoastră, prin emisiunea „Alege viaţa”, dar și după aceea, faceţi deja acest lucru. Continua anatemizare, etichetare, marginalizare, generalizarea legăturii directe şi obligatorii „consumator de droguri = crimă” conduc la diminuarea optimismului efortului de recuperare, sau la proiectarea acestuia într-o zonă a ineficienţei. Vom înţelege că, în aceste condiţii, imaginea de sine a acestor stigmatizaţi ai societăţii nu poate fi retuşată sau reconstruită. Viaţa ne oferă exemplele unor personalităţi care, pasager, în anumite etape ale vieţii lor, au consumat droguri. Avem sportivi, artişti, medici, şefi de state sau guvernatori de prin alte părţi ale lumii care au mărturisit, cu prilejul campaniilor electorale, că au consumat stupefiante. Trebuie, prin urmare, să credem şi în partea episodică, în posibilitatea de corectare, de reconstrucţie a acestor oameni. Nu trebuie să ne pierdem optimismul.


- Să revenim, în final, la interacţiunea dintre cele trei componente ale reabilitării unui fost consumator de droguri: familia, latura psiho-terapeutică şi factorul social.


- Dacă între aceste componente nu există armonie, reuşita noastră este greu de realizat. Spuneam şi înainte, familia trebuie să privească, cu toate greutăţile prin care trece, cu optimism în viitor, să fie tolerantă şi chiar prietenoasă cu tânărul aflat în derivă. Părinţii sunt obligaţi să îşi organizeze timpul aşa încât să rămână un sector pe care îl dedică propriului copil. Pentru supraveghere, pentru o alimentaţie sănătoasă, pentru discuţii şi corecţii care se impun. Este extrem de important să nu uităm că timpul liber al unui asemenea tânăr trebuie îndreptat spre găsirea unei ocupaţii aducătoare de imagine tonifiantă. Dacă nu reuşim acest lucru, vor fi mult mai eficienţi foştii prieteni, cei cu care tânărul se întâlnea înainte, procurându-şi droguri împreună. Eu cred în comunităţile terapeutice de genul „Alcoolicilor anonimi” care, prin psihoterapia de grup pe care o practică, demonstrează o reuşită care se poate aplica şi în cazul altor dependenţe. Este foarte util ca un fost consumator de droguri să spună altui consumator care este experienţa prin care a trecut. Cu atât mai important este să spună aceste lucruri unei persoane aflate la vârsta critică, unor adolescenţi pentru care exemplul personal este cel mai credibil. Foştii consumatori trebuie să devină adevăraţi lideri de opinie care au datoria de a demonstra şi altora, celor sceptici sau celor disperaţi de prea multe încercări ratate, că se poate, că viaţa este singura alegere posibilă.


Interviu realizat de Petre Crăciun

captcha reîncarcă imaginea

Categorii
Actualitate
Politic
Economic
Social
Optimal Antidrog
Actualitatea Europeana
Stiri interne
Justitie & Afaceri Interne
Externe
Apărare
Administratie
Prim plan
Reportaj
Accente
Sănătate
Opinii
Cultură, educaţie
Media, publicitate
Derapaje
Campanii sociale
Sport/Turism
Romania asa cum este
Dosare istorice
Divertisment
Filme
Filmulete haioase
Joburi
Romanii de pretutindeni
Student Press
Spoturi antidrog
Timp liber
Stiri ultima ora
Muntenegru – Temperaturi ridicate și risc incendii de vegetație (3 iulie 2019)
Ministerul Afacerilor Externe informează cetățenii români care se află, tranzitează sau doresc să călătorească în Muntenegru că Institutul local de Hidromoteorologie și seismologie a prognozat temperaturi extreme pentru perioada următoare, pe fondul cărora s-ar putea produce incendii de vegetație.
Abonare Newsletter
Nume:
E-mail:

PRODUCTII VIDEO ALE COMPANIEI OPTIMAL MEDIA SOLUTION Tel. comanda: 0722344124, e-mail: redactie@optimalmedia.ro

Acasa Companie Editoriale Publicaţii Martor Ocular Redacţie Contact
Actualizat:Zilnic, ISSN 2069 – 0045
Continutul acestui site este proprietatea Optimal Media Solution.
Este interzisa republicarea sau redistribuirea continutului fara mentionarea sursei.