‘Provizorat’, un roman de Gabriela Adamesteanu

Recentul roman ‘Provizorat” al Gabrielei Adamesteanu se citeste dintr-o rasuflare. Autoarea isi reconfirma statul viguros de romanciera, printr-o reusita deosebit de complexa. O iubire interzisa, un adulter, incearca sa ofere unui cuplu sansa depasirii terorismului ideologic dintr-un regim totalitar, cel romanesc anterior ’89.

Excelent scris si construit, personaje, atmosfera, stil etc., autorea reuseste sa ne ofere din inintimitatea relatiei unor personalitati umane complexe pe care le descoperim cu naturalete. Ni se prezinta o epoca care avea alte limbaje reflexive, ideologice. Descoperim un regim. Descoperim in chip inedit o institutie: Casa Scanteii, un castel kafkian neprezentat anterior atat de pregnant si minutios.

Spre deosebire de multi autori care fac o risipa lexicala, indiferent carei generatii apartin, Gabriela Adamesteanu, scrie cu o eficacitate lingvista notabila. In permanenta comunica, exprima, e in roman. Un stil précis si sigur, caractersitic marilor autori, nu poti sa nu pomensti in chip favorabil stilul precis anglo-saxon sau minutia cu care ne cucerise proza scurta germana la inceputul secolului precedent.

Gabriela Adamesteanu are capacitatea extrem de rara la autorii romani de a scrie si vorbi, din intimitatea caracterelor care ni le prezinta. Ea reuseste sa ne dovedesca faptul ca, impotriva perceptieii comune cum ca limba romana nu se preteaza la a descrie intimitatea, daca ai inzestrare, poti parcurge si dezvalui franc cele mai intime si delicate zone ale fiintei umane.

Cartea este mai mult decat o reusita. Ea certifica o autoare dar, indubitabil, si un personaj, Gabriela Adamestenu.

Peste anii ea iese invingatoare din confrunatarea cu un castel kafkian romanesc: Casa Presei! Printr-un roman beton! ‘Provizorat’. E pacat sa il ratati…

Marius Th. Barna