A V-a ediţie a Festivalului Filmului Maghiar (14-20 noiembrie)

A cincea ediţie a Săptămânii Filmului Maghiar este deja o mică aniversare. Nu mai vorbim doar de instituirea unei tradiţii, ci (şi) de (re)construcţia unui spaţiu cultural activ, care are în vedere deopotrivă investigarea lucidă a trecutului şi dialogul pentru viitor. Festivalul are loc la Muzeul National al Taranului Roman, desfasurandu-se in perioada 14-20 noiembrie. Intrarea libera (Marius Th. Barna)

Kelemen Hunor, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional

Este o ediţie ce debutează cu o peliculă laureată cu premiul Oscar, Mephisto, un film care a produs un imens impact la vremea sa şi care, nu mă îndoiesc, trăia în memoria multora dintre cei ce au participat la evenimentele anului 1989 din Estul Europei.

Este o ediţie care aduce un minunat omagiu marelui regizor Jancsó Miklós, la aniversarea a 90 de ani de viaţă. Cele trei filme care vor fi proiectate – dificilă selecţie pentru organizatori! – sunt reprezentative atât pentru climatul artistic din Ungaria acelor ani, cât şi pentru evoluţia creaţiei patriarhului cineaştilor maghiari.

Este o ediţie care, la fel ca şi în anii trecuţi, pe lângă cele mai recente producţii din Ungaria, ne propune o nouă coproducţie româno-maghiară de succes: Din dragoste cu cele mai bune intenţii.

Iată un program extrem de atractiv, dar, mai mult decât atât, iată un spaţiu al dialogului şi un adevărat atelier de lucru.

Bretter Zoltán, Directorul Centrului Cultural al Republicii Ungare

Suntem la a V-a ediţie al Festivalului Filmului Maghiar – eu însumi particip la organizarea lui de trei ani. Până acum am încercat să prezentăm publicului român cele mai noi filme maghiare, care au conturat două preocupări aparent primordiale ale cineaştilor din Ungaria: abordarea problemelor sociale care au explodat cu furie după schimbările de regim de după 1989 şi – întrucâtva în contradicţie cu prima – realizarea de filme aşa-zis uşoare, delectante (chiar superficiale), fără încărcătură gravă, fără tendinţe moralizatoare sau ambiţii estetizante, ceea ce la rândul său constituind o ruptură cu tradiţia filmului maghiar consacrat de către Miklós Jancsó („filme narative”, cum de altfel le numeşte însuşi Jancsó într-un interviu publicat şi în catalogul de faţă.)

Acum, în 2011, la ultima ediţie la care am prilejul să-mi mai aduc contribuţia, vom prezenta mai multe filme sumbre, care sunt menite să ne reamintească problemele vieţii de dinainte de 1989, precum şi lipsa de orientare de după. În condiţiile crizei economice mondiale se întrevede şi o criză a democraţiei, a valorilor libertăţii, iar temele pe care le-am crezut de mult uitate revin pe scena publică, iar noi le readucem şi pe ecrane. Tocmai de aceea revenim la creatorii clasici ai filmului maghiar, la Miklós Jancsó, István Szabó sau Béla Tarr. Nume grele, filme celebre şi cu o acuitate prezentă.

Mulţumind tuturor miniştrilor, domniilor lor Adrian Iorgulescu, Theodor Paleologu şi Hunor Kelemen, cu care am avut onoarea să lucrez, mulţumind pentru sprijinul generos acordat festivalului, vă doresc vizionare plăcută şi, de ce nu, meditativă.