Coeziune şi unitate naţională

În acest articol vom vorbi despre coeziunea dintre oameni. O coeziune care, timp de două secole, a fost prejudiciată de vitregiile istoriei. Şi care, acum capătă şanse să se refacă. Cum anume? Prin ”pansarea” rănilor deschise, adică trecerea cât mai frecventă a graniţei de pe Prut.

Din păcate, în România încă mai predomină o serie de stereotipuri legate de Republica Moldova. De la ”pe străzile voastre circulă tancurile?” la ”voi aveţi lumină?” nu e o distanţă prea mare. Pentru mulţi dintre românii din ţară Basarabia este încă prea puţin cunoscută. Ei n-au fost niciodată acolo. Chiar dacă mulţi dintre ei cunosc cu ochii închişi străzile Barcelonei sau ale Parisului.

La fel ca în lumea medievală, când necunoaşterea suprafeţei întregii planete îi făcea pe bunii creştini din Europa să presupună că noile continente sunt populate cu monştri zoo- şi antropomorfi, puţinii români care merg, din an în Paşte, în Moldova, sunt foarte surprinşi să vadă inscripţii în româneşte, să audă lumea pe stradă vorbind în română.

Mai au românii din dreapta Prutului un nărav: întotdeauna accentuează diferenţa dintre un mal şi celălalt. Replica: ”Nu vin la voi pentru că...” e simptomatică. Acest la voi se aplică în cazul ungurilor, bulgarilor... dar şi în cazul românilor din stânga Prutului. La voi înseamnă că Republica Moldova e o ţară străină României. Înseamnă că se şi doreşte ca ea să rămână aşa în continuare.

Între ţigările ieftine, vinul bun, ”limba moldovenească”, Voronin, impresiile pe care le au românii din dreapta Prutului despre confraţii lor de peste râpă variază foarte mult. Unii îi tratează pe basarabeni cu milă. Alţii, cu îngăduinţă. Alţii se tot oftică de fiecare dată când cineva aduce vorba la cei ”de dincolo”. Foarte puţini, însă, preferă să rupă cercul vicios şi să înceapă să cunoască în mod real Republica Moldova.

Şi nu e greu deloc, să ştiţi! În loc să asculţi impresiile unora, de ce să nu mergi la gara Filaret, unde ai microbuze care te duc la Chişinău în 7-8 ore cu preţuri destul de acceptabile, să petreci un anumit timp în oraş şi (e de preferat) în afara lui, vizitând şi alte locuri din Basarabia, şi să te întorci înapoi când vei dori tu? De ce să te bazezi la nesfârşit pe părerile altora, când poţi să ţi-o faci pe a ta proprie?

Românii din ţară trebuie să meargă în Basarabia nu ca simpli turişti străini. Asta pentru că Basarabia nu e o ţară străină de România. Ei trebuie să conştientizeze că mergând peste Prut efectuează, în mod simbolic, un act de reîntoarcere la unitatea pierdută a poporului, de cicatrizare a rănilor provocate pe parcursul secolului XX de către forţele ostile integrităţii teritoriale a naţiunii române. Numai prin cunoaşterea situaţiei din Basarabia, prin cunoaşterea reciprocă dintre oameni se va putea cândva reface ceea ce s-a pierdut în 1940.

Pe 1 decembrie, cu toţii la Chişinău pentru ziua naţională a românilor.

Dan Nicu