“Pagini de jurnal”, de Alexandru Tatos

Am tot vrut sa fac cateva notari despre acest jurnal, al lui Alexandru Tatos, pe care l-am citit pe nerasuflate intr-o prima editie aparuta in 1994. O carte a unui destin exceptional. Un destin si o carte a tenacitatii.

Cu o minutie reamarcabila, autorul isi noteaza traseul evolutiei artistice in zona filmului. Tatos a fost si regizor notabil de teatru, dar, evident, filmul a fost marea lui provocare.
A fost si ramane un autor unic al unor filme care nu pier: 'Duios Anastasia Trecea', 'Mere Rosii' 'Secvente', 'Fructe de Padure. In carte descoperi drumul deloc facil si responsabil al acestor filme, eterna lupta din comunsim cu nenumaratele bariere care i se puneau in fata unui autor responsabil, profesionist, deloc predispus spre superficial si banal, sau compromis....
Marturisesc ca am vazuit aceste filme in comunism. 'Mere Rosii' m-a emotionat intodeauna atat la cinema cat si la tv. Prima secventa din filmul cu titlu similar, m-a “intepenit”, Diaconu, era in partea a doua monumental. Peste ani, la facultate, am avut sansa sa fac un curs cu Mircea Diaconu si Florin Mihailescu, despre actorie de film, unde multe exercitii erau pe baza unor secvente din 'Mere Rosii'. Un curs solid.
Tatos, asemeni jurnalului sau, a fost un om al tenacitatii, un regizor indubitabil de forta si creativitate, responsabil, pentru care cuvantul gratuit nu prea cred ca functiona.
Jurnalul sau este o carte exaustiva a traseului unui artist intr-un regim totalitar. Pana si datele tehnice ale dimensiunii cartii sunt exemplare pentru forta, precizia, cuprinderea notatiei.
Nu cunosc vreaun exemplu de acesta cuprindere a notatiei, poate Bricabrac, de Lucian Pintilie, dar acela e mai 'extern'.
Marius Th. Barna