S-a stins scriitorul roman Fanus Neagu

Scriitorul Fanus Neagu a murit, in noaptea de luni spre marti, la ora 03:30, la spitalul Elias din Bucuresti. In cursul zilei de luni, scriitorul a fost internat la Elias, in stare foarte grava, diagnosticul de care suferea fiind cel de cancer la prostata, in faza terminala. Tratamentul pe care l-a urmat la Institutul Oncologic din Bucuresti nu a putut face minuni, de circa trei ani scriitorul fiind practice imobilizat la pat.

Fanus Neagu avea 79 de ani.

Potrivit ziare.com, ultimul sau material publicat a fost o epistola adresata directorului "Gazetei Sporturilor", in care isi exprima nemultumirea fara de starea fotbalului romanesc. "Fotbalul romanesc, cel pe care eu l-am cantat vreme de aproape 40 de ani, e astazi un fumator de pipa stinsa", scria maestrul, cunoscut drept un foarte pasionat microbist.

"Nu cred ca mai exista cineva care sa fi iubit pamantul romanesc cu pasiunea cu care o facea Fanus. Era un om care s-a batut pentru limba romana, care o respecta cum putini au facut pana la el. Mai devreme sau mai tarziu murim toti, dar spaima de necunoscut exista", a declarat Augustin Buzura, pentru Realitatea TV, la aflarea vestii disparitiei marelui scriitor roman.

La randul sau, Dinu Sararu a declarat: "S-a despartit de viata cu o franchete, o cinste morala pe care putini colegi o mai manifesta. Am copilarit impreuna cu el, ne-au legat multe. Mi-e greu sa vorbesc mai mult, a fost un mare poet si a cinstit limba romana in momente in care aceasta este tavalita pe toate canalele. Cred ca a fost un ultim patriot care a aparat identitatea noastra nationala".

Fanus Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932, în satul Grădiștea-de-Sus din județul Brăila, într-o familie de țărani. A studiat primii cinci ani de școală primară în satul natal. Își continuă studiile între anii 1944-1948 la Liceul Militar din Iași (trei ani îi urmează la Liceul Militar din Câmpulung-Muscel). Urmează apoi Școala Pedagogică nr. 2 din București, iar în 1952 devine cursant al școlii de literatură „Mihai Eminescu” până în anul 1953, fiind coleg de generație cu Nicolae Labiș, Radu Cosașu etc. Între anii 1954-1957 învață la Facultatea de Filologie din București, dar nu își încheie studiile.

În anul 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn” la Teatrul Nottara din București.

In 1968 a publicat romanul "Ingerul a strigat" (1968). Au urmat "Frumosii nebuni ai marilor orase" (1976), „Cartea cu prieteni” (1979), nuvelele din volumul "Insomnii de matase" (1981), "Pierdut in Balcania" (1982).

În anul 1985 apare  „A doua carte cu prieteni”. În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic și „Olelie” la Teatrul Național din București. În anul 1987 „Întâmplări aiurea și călătorii oranj”, volum de publicistică. În anul 1988 „Scaunul singurătății”, roman. În anul 1993 i se joacă la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara piesa „Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp”. În anul 1994 „Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galați. (sursa: Wikipedia)

Optimal Media