Romanii din Montreal si Campul Romanesc de la Hamilton

Aproape de orasul Hamilton, la aproximativ 80 de km de Toronto si 60 de km de Cascada Niagara, se afla Campul Romanesc –citadela a luptei impotriva comunismului realizata de membrii Asociatiei Culturale Romane (ACR) din Hamilton, Ontario.

Dupa 10 ani de la infiintarea sa (in 1957), ACR - Hamilton a cumparat 25 de hectare de teren impadurit, infiintind in acel spatiu Campul Romanesc. Mai tirziu, in anul 1986, in incinta acestuia s-a ridicat Centrul Cultural ’’Nae Ionescu’’, una din marile si frumoasele realizari ale exilului romanesc din Canada si Statele Unite.

Invecinarea si infratirea idealurilor

Asa cum Ontario se invecineaza cu provincia Quebec, uneori si romanii din celor doua provincii s-au ’’invecinat’’ si unit eforturile pentru realizarea anumitor proiecte de interes comunitar si national. Astfel, numerosi romani din Montreal au fost prezenti in aceasta ’’mica Romanie’’ din Canada. Fiind o parte a Romaniei libere in exil, lupta impotriva sistemului comunist din tara a fost ’’sfoara de legatura’’, ideea si idealul care i-a legat si unit de Campul Romanesc pe romanii din cele doua provincii. Asa se explica faptul ca inainte de decembrie 1989 exilatii anticomunisti de la Montreal mergeau destul de des la activitatile culturale si politice ce se tineau in aceasta ’’oaza a sufletului romanesc si crestinesc’’, dupa cum spune Nicolae Dima.

Parintele Petre Popescu si prezenta sa la Campul Romanesc

Un exemplu clar si o dovada evidenta a prezentei romanilor din Montreal pe acest tarim romano-canadian il constituie prefata cartii ’’Amintiri din inchisoare’’, scrisa de dl. Nicolae Dima din Washington, SUA. In cuvintul de inceput al acestui volum, parintele Petre Popescu, fostul preot paroh al Bisericii Buna Vestire din Montreal, nota: ’’In vara anului 1973 am participat la Programul Campului de Vara, organizat de ACR - Hamilton. Acest Camp de Vara este un efort laudabil, in care un pumn de idealisti au realizat o oaza a sufletului romanesc si crestinesc. Din primele momente ale sosirii mele, mi s-a spus ca va trebui sa citesc un manuscris intitulat «Amintiri din inchisoare», scris de dl. Nicolae Dima. Dupa o scurta vizita a Campului Romanesc si dupa ce am revazut multi prieteni, am luat manuscrisul si m-am dus sa-l citesc la Capela Sf. Maria. M-am retras in acest loc de liniste, de credinta si speranta, unde esti primit cu dragoste de sfintii din icoane. Pentru mine acest lacas de ruga mai reprezinta acel laborator spiritual in care, secole de-a rindul, mosii si stramosii mei si-au daltuit si modelat sufletul cu migala pentru a urca pe scara din viziunea Patriarhului Abraham. Numai in acest loc se putea ceti, ca o rugaciune, istoria martirica a Romanilor ce au trecut prin inchisorile Romaniei’’1. Iar parintele Petre Popescu nu a fost nici primul si nici ultimul roman montrealez care a participat la activitatile Campului de Vara de la Hamilton.

Nea Nicu Naum si prezenta permanenta de la Montreal

Din Quebec, cel care era mereu prezent acolo a fost nea Nicu Naum (1923-2000), personalitate marcanta a exilului romanesc din America de Nord si a comunitatii noastre de la Montreal. El nu a lipsit niciodata nemotivat de la activitatile importante ce au avut loc acolo si de la traditionala ’’Saptamina a Campului Romanesc’’. A absentat doar atunci cind a fost in Romania sau cind era foarte grav bolnav. In rest, in fiecare vara era prezent alaturi de camarazii si prietenii lui, ceilalti luptatori anticomunisti veniti din toate colturile lumii: America de Nord, Europa, si chiar Australia.

Cei mai multi dintre ei se cunoasteau deja din Romania cu mult inainte de a ajunge in strainatati. Fie in inchisori -multi dintre ei fiind ’’frati de cruce’’ inchisi de Antonescu la Aiud, fie in razboi -multi participind pe Frontul de Est pentru eliberarea Basarabiei, fie in lagarele germane, multi dintre primii fauritori si realizatori ai ’’oazei’’ de la Hamilton se cunoscusera deja pe diferite cimpuri de lupta in apararea tarii si a neamului. De aceea, astazi, numele lor de vesnica pomenire figureaza si pe lista celor care au contribuit la realizarea minunatului loc romanesc, dar si pe lista celor care au luptat pentru eliberarea tarii si a Basarabiei in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Dupa caderea comunismului din Romania

Dupa 1990, odata cu caderea regimului comunist si venirea in masa a miilor si miilor de emigranti romani, a inceput sa creasca si numarul romanilor montrealezi prezenti la activitatile Campului de la Hamilton. Astfel, in cadrul Saptaminii de vara din 1997, trupa de teatru amator ’’Cortina’’ din Montréal a jucat pentru a treia oara piesa ’’Gaitele’’ pe scena Centrului Cultural ’’Nae Ionescu’’, in deplasarea in Ontario membrilor trupei alaturindu-li-se zeci de prieteni, mai toti veniti impreuna cu familia sau cu alti amici, ceea ce a facut ca la intoarcere sirul masinlor plecate spre Montreal sa fie de aproape 20.

Un an mai tirziu, tot in cadrul anualei intilniri estivale, trei cupluri din Montreal si-au oficiat cununia religioasa la Capela Sf. Maria din cadrul acestui Camp. Perechile, venite de la Montreal impreuna cu nuntasii lor, au fost cununate de trei preoti, printre care si Parintele Gheorghe Calciu. Iar dupa un an, tot in cadrul Saptaminii Campului Romanesc, un alt cuplu de romani montrealezi a primit, in aceeasi capela, binecuvintarea cununiei religioase de la Parintele Calciu.

Anul 2000, ''Anul Eminescu''

In anul 2000 a trecut la cele vesnice (4 aprilie) cel care a fost si este inca sufletul deplasarilor la Hamilton: nea Nicu Naum. Si multi din prietenii sai au mers la Campul Romanesc, acolo unde se mai simte si acum sufletul lui nea Nici Naum - poate ca, in acel an, tocmai in memoria lui s-au strins acolo atitia romani...

Daca anul 2000 a fost ’’Anul Eminescu’’ (150 de ani de la nasterea Luceafarului poeziei romanesti), tot atunci a fost si ultimul an in care romanii montrealezi au fost prezenti cu zecile la Saptamina de la Hamilton. Chiar cu o seara inainte de spectacolul ’’Trecut-au anii...’’, sustinut de actorii Ion Caramitru, Ovidiu-Iuliu Moldovan, Valeria Seciu si clarinetistul Aurelian Octav Popa, o interesanta conferinta despre ’’Poezia eminesciana de inspiratie folclorica’’ a oferit dna prof. Elena Neacsu, din Montreal. Desi in acel an nu a conferentiat, dl. Erast Calinescu, tot din Montreal (in prezent revenit in Romania), a tinut mai multe comunicari in cadrul traditionalei Saptamini.

Zece ani mai tirziu, rasfoind ziarul ’’Cuvantul Romanesc’’ de la Hamilton, am gasit un articol in care se vorbeste despre tabara pentru copiii romanilor din Quebec si Ontario, organizata de montrealezii Bogdan Nicolae si Grigore Alexandru. Fiind de fata la evenimente, imi aduc aminte cum copiii aveau obligatia de a vorbi intre ei numai in limba romana, caci unii nu stiau engleza iar ceilalti nu cunosteau franceza. Dotat cu tot ce trebuie pentru a gazdui tabere de vara (loc de cort, piscina, bucatarie cu mincare foarte buna, bai, dusuri, capela etc), Campul Romanesc poate oricind sa redeschida portile pentru o astfel de activitate.

Focul de tabara

Daca multe amintiri s-or mai fi sters din mintea celor care au participat la traditionalele intilniri anuale, in mod categoric ei le mai pastreaza si acum pe cele din noptile in care se facea focul de tabara! Muzica si voia buna erau date la maxim, astfel incit autoritatile si vecinii au trebuit sa interzica aceste seri, cu toate ca se tineau in mijlocul padurii! De aceea, de citiva ani, dupa serile de conferinte, cind avem pofta de cintat trebuia sa ne multumim cu sala Centrului Cultural (sau cu zona exterioara amenajata pentru picnic). De la ’’Treceti batalioane romane Carpatii’’, cei mai ’’veseli si cu chef’’ nu se lasau mai prejos si treceau la ’’Unde-i paharul, ada paharul/ Ca vreau sa traiesc/Unde-i paharul, ada paharul/Vreau sa chefuiesc’’. Si cite alte seri frumoase si cintece care nu sint pentru romani doar asa, ’’vorbe-n vint’’. Noi cel putin le luam foarte in serios!

Speranta reintoarcerii

In urma cu mai bine de zece ani eram acolo zeci si zeci de romani montrealezi, dar de citiva ani, din pacate, doar unul singur mai ajunge pe acolo si continua linia si traditia lasata de Nicu Naum. In acest an New York-ul a avut cel putin trei reprezentanti si daca in ultimii ani romanii montrealezi nu prea au fost invitati sa vorbeasca si sa conferentieze, sa speram ca in anii urmatori ei vor fi majoritari, asa cum erau acum un deceniu. Directorul Saptaminii din acest an, Parintele Dumitru Ichim, impreuna cu organizatorii din cadrul ACR - Hamilton au promis ca pe viitor vor invita si personalitati din comunitatea romaneasca montrealeza.

Daca sala Centrului Cultural de la Montreal si scena Campului Romanesc de la Val-David nu sint la inaltimea la care ar trebui sa fie, bine macar ca la Hamilton si in zona Toronto mai exista o mina de oameni care cred in cauza romaneasca si se zbat pentru ea.

(1.Citat din cartea ’’Amintiri din inchisoare’’ (pag. 5), scrisa de dl. Nicolae Dima si publicata in 1974 de Biblioteca Asociatiei Culturale Romane din Hamilton)

Marian Costache

ZigZag Roman-Canadian!