20 decembrie 1830 – Primul primar al orasului Giurgiu, Alexandru Marişevschi

Războiul ruso-turc din anii 1828-1829, încheiat prin tratatul de pace de la Adrianopole, reprezintă momentul în care Giurgiu a fost retrocedat teritoriului românesc după o dominaţie otomană de 409 ani, cu menţiunea că în protocolul separat al tratatului se arăta că „Fortăreaţa Giurgiu, care se găseşte ocupată încă de trupele Sublimei Porţi, va trebui să fie evacuată şi încredinţată trupelor ruseşti, iar fortificaţiunile vor fi dărâmate.” În urma eliberării Giurgiului generalul Pavel Kiseleff a trecut cetatea în mâinile românilor, după ce a dărâmat zidurile acesteia .

În 1830 Giurgiu a devenit reşedinţa judeţului Vlaşca, prin mutarea acesteia din târgul de la Găeşti situat în extremitatea nord-estică a judeţului . La 23 noiembrie, acelaşi an, generalul Kiseleff a hotărât să despartă administraţia oraşului de a judeţului urmând ca „oraşul să fie gospodărit de Magistrat, instituţie compusă dintr-un preşedinte şi trei membri, aleşi de orăşeni dintre deputaţii breslelor de meşteşugari şi negustori din oraş” .

În conformitate cu „Regulamentul pentru sfaturile orăşăneşti duprin oraşele Prinţipatului Valahiei”, sfatul orăşenesc „se alcătuieşte de patru mădulari…dintre care unul va fi prezident şi altul casier; aceste mădulari vor fi alese în fieşcare an la începutul lunii octombrie”. În afară din aceşti membri în număr de patru, fiecare oraş trebuia să mai aleagă încă doi „ca la întâmplare de a lipsi vreunul cu totul din numărul mădularilor să se orânduiască în locui dintr-acei doi candidaţi de obşte”. Fiecare magistrat să mai aibă în schemă „un secretar şi unul sau doi scriitori şi un cinovnic”.

Dreptul de a alege se cuvenea tuturor celor de lege creştinească, în vârstă de cel puţin 25 de ani, cu condiţia să fie aşezaţi cu locuinţa în oraş „şi vor fi proprietari de vreun acaret nemişcător la preţ de lei 2000 cel puţin”. De acest drept se puteau bucura şi străinii „ce vor plăti chirie cel puţin lei 300”, cu următoarele condiţii: să locuiască în oraş de cel puţin doi ani, să dea în scris cu cel puţin şase luni înainte de alegeri că au hotărât să se supună la toate îndatoririle publice „ce vor fi puse asupra locuitorilor pământeni ai oraşelor fără nici o altă mijlocire streină ca să poată deopotrivă a dobândi dreptăţile ce să cuvin hălăduitorilor acestui oraş” (art. 4).

În articolul al cincilea sunt prezentate condiţiile care trebuiau să fie îndeplinite de cei care urmau să fie aleşi în sfatul orăşenesc: „cădere de a să alege mădular…să aibă numai pământenii care vor fi aşezaţi cu locuinţa în oraşul unde să va face alegeria; vor fi în vârstă de cel puţin 30 de ani şi vor avia acaret nemişcător la preţ de 8000 de lei”. Pentru Giurgiu şi Brăila regulamentul preciza că „de nu să va putia îndeplini aciastă trebuinţă numai cu pământeni, apoi să vor putia alege şi din streini ce vor lăcui într-aceste oraşe şi vor avia toate celelalte calităţi cerute de alegeri şi cari să vor lepăda de orice protecţie streină pentru câte privesc la sfatul orăşănesc”.

Deputaţii care urmau să aibă drept de alegere, în număr de cel puţin 15, trebuiau să fie desemnaţi dintre „cei mai cinstiţi” şi „cei mai vrednici de credinţă obştii” de către locuitorii din fiecare mahala (cartier) a oraşului care „să vor îndeletnici în alegeria deputaţilor subt vegheria preoţilor mahalalilor şi pe potriva numărului lăcuitorilor”. În Giurgiu trebuia să se aleagă un deputat la zece locuitori, „iar la întâmplare de va fi mai puţin numărul într-o mahala să vor împreuna alegătorii unei mahalale ce cei din altă mahala spre a să îndeletnici la alegerea deputaţilor”, urmând a nu se face nicio deosebire de rang spre a fi alegător, deputat sau membru al sfatului orăşenesc.

Petru buna desfăşurare a alegerilor se întocmeau liste de alegători pentru fiecare mahala încă din luna iulie care trebuiau să fie făcute publice după ce erau adeverite de către otcârmuitor (prefectul de astăzi), tot acesta fiind obligat în luna august de a „primi reclamaţiile ce i să putia face atingătoare la dreptul înscrierii acestora”. Sfatul orăşenesc avea obligaţia „să ţie cu scumpătate foae de toţi lăcuitorii cari vor fi destoinici a fi alegători sau deputaţi ai mahalalelor, sau mădulari ai sfatului”. Alegerile pentru sfat se desfăşurau la începutul lunii octombrie, fiind aduse la cunoştinţa marelui vornic al treburilor din lăuntru „ carile supune la întărirea domnului pe unul din mădulari a fi prezident sfatului, iar casier să va hotărî de către însuşi deputaţii carile din patru mădulari să fie”. La rândul său preşedintele sfatului întărea pe cinovnic şi pe scriitori .

Toţi cei care erau orânduiţi în slujbă, fără nicio deosebire, erau obligaţi la numirea lor să depună şi să facă următorul jurământ: „Jur în numele pria Sfintei Troiţe să slujesc la slujba ce mi s-au încredinţat cu râvnă, cu credinţă şi cu dreptate, fără de a mă abate din datoriile prescrise, precum şi de a păzi şi de a respecta instituţiile Patriei mele” .

Acesta a fost cadrul legal în care, la 20 decembrie 1830, „adunându-ne noi deputaţii aleşi, adică: din partia boierească Anton Zamfiropol, Costandin Ceocan, Ioniţă Zotov, Ghiţă Penescu, Hagi Gheorghe Ioan; din breasla neguţătoriască Kir Costandin Papa Luca, Banu Bumbăcaru, Nicula Floru, Lalu Boiangiu, Costandin Deodor; din breasla prăvăliaşilor Kir Gheorghiţă Nicolau, Ilie Cojocaru, Dumitru Abagiu sin Mincu, Bone Băcanu, Nicula Canciovici şi găsindu-să alegeria noastră destoinică după încredinţările date de la fiecare breaslă a noastră, iscălită cele pentru alegeria din briasla neguţătoriască dă nouăsprezece dintre care douăzecişitrei care alcătuiesc adunaria aceştii breasle, cel din partia orăşenilor prăvăliaşi iscălit de şaizecişipatru dintre nouăzecişiopt care alcătuiesc adunaria aceştii breasle.

Iar de partea boerească fiind tot cinci n-a mai fost trebuinţă de altă alegere, ne-am îndeletnicit după glăsuirea proectului întărit de către Excelenţa Sa domnul deplin împuternicit prezedent al divanurilor gheneral adiotant şi cavaler Kiselev, pentru alegerea prezedentului magistratului acestui oraş şi a casierului pă anul viitor cu liat 1831 şi după chibzuirea ce am făcut am găsit destoinic pentru însărcinarea de prezedent pă D-lui Alexandru Marişevschi care ne este tuturor cunoscut pentru buna şi cinstita a sa petrecere iar pentru însărcinarea de casier pă D-lui Ghiţă Penescu, care îl cunoaştem destoinic şi cinstit, Drept aceia spre încredinţare am iscălit” .

Membri sfatului orăşenesc erau următorii: Pavel Ioan Zotov din partea boierească, Kir Costandin Papa Luca din partea negustorilor şi Kir Gherghiţă Niculae din partea negustorilor prăvăliaşi .

Din analiza tabelului nominal întocmit pe 19 decembrie, pentru partea boierească, rezultă ca aceasta era formată din 13 boieri care alcătuiau „partea întâi” şi alţi 19 care formau „partea slujbească”. Din prima grupă distingem pe banu Gligore Bălianu, dvornicii Mihalache Ghica, Mihăiţă Filipescu şi Barbu Ştirbei, baronul Sachelarie, aga Costache Cantacuzino, comisul Iancu Manu (fost ispravnic şi apoi otcârmuitor al judeţului Vlaşca), doctorul Apostol Arsache, hatmanul Alexandru Villara, un vel logofăt şi doi căminari. Din partea slujbăşeacă reţinem pe: Alexandru Marişevschi (55 ani), inginerul Moritz von Ott (35 ani), Hagi Gheorghe Ioan zapciu al plăşii Marginea (38 ani), Atanasie Ionescu „judeţu” (26 ani), sameş Ghiţă Penescu (38 ani) ales în funcţia de casier, mai aflându-se în această categorie logofeţi, postelnici şi sârdari. În partea negustorească avem doi preoţi, Neagu şi Gheorghe, un vameş Anastase Hagi şi alţii care apar sub nume de Băcanu, Casapu, Bogasieru, Cojocaru, Boiangiu, Bilargiu etc., ceea ce denotă, în primul rând, meseria lor cu menţiunea că Kir Gheorghiţă Nicolae, membru al sfatului orăşenesc, era starostele negustorilor.

Dintre negustorii prăvăliaşi reţinem pe cei doi preoţi Marin şi Nidelea şi numeroase persoane ale căror nume le dovedeşte şi meseria: Pescaru, Cârciumaru, Abagiu, Croitoru, Brutaru, Simigiu, Săpunaru, Ceauşu, Sârmagiu, Cismaru etc. reţinând că doi prăvăliaşi, Tănase Brutaru şi Stoica Cârciumaru au fost trecuţi pe listă fără a avea dreptul deoarece aveau 24 şi respectiv 23 de ani, în vreme ce la preoţi şi boierii din „partea întâi” nu apare trecută vârsta.

Despre primul primar ştim că avea 55 de ani în momentul alegerii şi că a decedat la 2 august 1832, motiv pentru care Constantin Papa-Luca a făcut un raport către Vornicia Pricinilor din Lăuntru prin care solicita să se facă noi alegeri „rugându-mă a face Cinstita Mare Dvornicie chibzuire asupra celor neapărate trebuinţe spre a ştii fieştecare din mădulari în ce chip are a-şi urma datoria pă vremia viitoare”, în condiţiile în care Alexandru Marişevschi fiind bolnav „ca un vechil din parte-i mă aflu” fiind obligat, pe lângă funcţia de membru al magistratului, să îndeplinească şi funcţia de „prezident”. În urma acestui raport au avut loc alegeri în 24 august 1832 fiind ales preşedinte al sfatului orăşenesc Stoian Toma.

Despre Alexandru Marişevschi se mai cunoaşte că „a venit în ţară odată cu trupele ruseşti, după 1806 şi a rămas în Giurgiu, ocupându-se cu negustoria. A avut mamă moldoveancă din Basarabia, vorbea foarte bine româneşte, a fost om de ispravă şi ne-a iubit foarte mult ţara şi oraşul” , conform unor relatări din 1910 ale lui I. Niculescu Biliargiu. Omul datoriei, cu dor de binele obştesc şi preocupare de ceea ce se va hotărî şi săvârşi în lipsa sa, sunt calităţi pe care le-a demonstrat prin scrisoarea pe care a transmis-o membrilor magistratului în ziua de 29 decembrie 1831 în care se menţionează: „Fraţilor, eu mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu, plec la Bucureşti, după cum vă este cunoscut şi dv. În lipsa mea, dar, sunteţi dv. a lucra la acest magistrat, întru toate şi pentru toate, uniţi ca un glas la toate hotărârile ce veţi da pentru orice pricină, având în vedere dv., atât proectul, cât şi pravila pământului, după madelile (cestiunile) ce se vor întâmpla şi vă rog ca hotărârile dv. să fie într-o bună unire cum şi pentru poruncile Stăpânirii ce vor veni la Magistrat, iarăşi în unire să le puneţi la bună lucrare şi săvârşire, făcându-se cunoscut îndărăt, cu raporturile dv., fără zăbavă. Condicile ce era să le iau cu mine, le-am lăsat la Magistrat, pentru că nu s-a iscălit adunarea ce a fost alaltăieri în Magistrat şi la care trebuie să puneţi silinţa dv…. Vă las sănătoşi şi să vă găsesc sănătoşi, iar în locul meu are să iscălească dumnealui Chir Constantin Papa Luca”

Ancu Damian, Arhivele Giurgiu