Optimal Media
Prezențe românești la Târgul Internațional de carte pentru copii Bologna 2017  |   ” Să călcăm pe iarbă”/ Concurs antidrog organizat de Școala nr. 79, în parteneriat cu C.N. ”Gheorghe Șincai” și Agenția Națională Antidrog   |   Să-ți schimbi părerea nu înseamnă să fii prostituată  |   EXPOZIŢIE FOTO-DOCUMENTARĂ/ “SPRE MAREA UNIRE: PRINCIPATELE UNITE ŞI ALEXANDRU IOAN CUZA”  |   Gala Premiilor de Excelență pentru Românii din Comunitățile Istorice, ediția a II-a  |  
  Dosare istorice
13.01.2012

Biografii/ Ioan Manu, Aga, postelnic, caimacam al Tarii Romenesti si ocarmuitor de Vlasca

Ioan – Iancu Manu a fost fiul lui Mihail G. Manu, care a făcut parte dintr-o familie de origini veneţiene care se mutase de la Instanbul în Ţara Românească pe la mijlocul anilor 1700, ca una din familiile nobile de fanarioţi. După ce a studiat acasă a frecventat şcolile unor corifei ai educaţiei în limba română, precum Ion Heliade Rădulescu şi Simeon Marcovici.


În timpul ocupaţiei ruseşti şi a administraţiei guvernatorului imperial Pavel Kiseleff (1829-1834) a fost ispravnic de Galaţi şi apoi de Vlaşca, funcţie din care şi-a dat demisia în august 1830, pentru ca în mai 1831 să fie numit în funcţia de otcârmuitor de Vlaşca. Deoarece Giurgiu era un oraş în care nu mai rămăsese decât un birou poştal rusesc, ocupat de un număr de curieri de cabinet, care transportau corespondenţa dintre Petersburg şi Constantinopol, fără să fie dotat cu instituţiile necesare unei bune desfăurări a activitâţii dar şi datorită numeroaselor reclamaţii ale giurgiuvenilor împotriva abuzurilor militarilor ruşi, reclamaţii pe care nu le putea rezolva, a demisionat din funcţie la 1 mai 1833. 


Din mai 1833 s-a stabilit în Bucureşti, ocupând mai multe poziţii oficiale : vornic în timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842), secretar al sfatului domnesc şi agă (şef al poliţiei) în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) în timpul căruia a organizat primul corp de pompieri din Ţara Românească. Pentru merite deosebite în lupta împotriva marelui incendiu din Bucureşri din anul 1847 a primit «Sabia de Onoar« a acestui oraş.


În timpul revoluţiei de la 1848 a fugit din ţară pe la Giurgiu, întorcându-se mai târziu, dar fără să se mai implice o vreme în viaţa politică. A devenit ministru de externe (postelniac) în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Ştirbei (1849-1856 cu întrerupere de un an între 1853-1854), ocupând mai multe funcţii în ierarhia boierască, cea mai importantă funcţie fiind aceea de mare vornic. În ianuarie 1855 a fost numit preşedinte la Curtea Apelativă de Comerţ.


În 1858, după înlăturarea protectoratului rusesc în urma Războiului Crimeii (1853-1856), împreună cu Emanoil Băleanu şi Ioan Al. Filipescu, a fost unul dintre cei trei caimacami care au administrat ţara înaintea alegerii unui nou principe domnitor. La alegerile din ianuarie 1859 l-a susţinut pe fostul domnitor Gheorghe Bibescu şi, după ce acesta a pierdut alegerile din 24 ianuarie, s-a retras din nou din viaţa publică în care a revenit după ce Carol I a devenit principe al României în 1866. A fost ales în primul colegiu electoral, cel al boierilor, ca reprezentant al judeţului Ilfov.


Proprietar şi arendaş în Vlaşca


Ca ispravnic de Vlaşca, în 20 noiembrie 1829, a cumpărat de la logofătul Ilie Vrăbiescu casele cu locul lor şi grădina ale acestuia din Giurgiu care, la rândul său, le cumpărase în 15 noiembrie 1829 de la turcul Esseid Mehmed Baraitar cu 1500 de taleri (lei). Acest document, publicat în anul 1978, este important deoarece localizează imobilul cumpărat, care se învecina la est cu Hagi Abdulah, spre vest cu « drumul schelei cei vechi, unde era un puţ de piatră », iar spre târg cu Hasan aga. În anul 1847 Iancu Manu  (acum mare logofăt al credinţei) a vândut imobilul serdarului G. Ionescu pentru 18.000 lei, de 12 ori mai mult decât a dat el în 1829. Într-un act din 1852 se precizează că  imobilul (compus din două case) se afla în Vopseaua albastră, în centrul oraşului, fiind menţionate Piaţa cea mare şi uliţa Chirului.


Anterior datei de 8 mai 1835, comisul Iancu Manu a înaintat o plângere către Marea Vornicie din Lâuntru prin care solicita să i se aducă înapoi mai mulţi locuitori strămutaţi din satele Hodivoaia şi Vieru, al căror arendaş era din 23 aprilie 1835. Redăm în continuare documentul care se păstrează în copie la Biroul Judeţean Giurgiu al Arhivelor Naţionale.


 «Lăcuitorii însemnaţi prin alăturata foaie încă de la porniria Regulamentului în lucraria fiind fost trecuţi  în tabla satelor Hodivoia şi Vieri, sud Vlaşca, cărora sate de la Sfântu Gheorghe trecut mă aflu arendaş, s-a strămutat după aceste moşii la cele însemnate înpotriva fieşcăruia nume.


Ci dar pă temeiul legiuirilor întocmite mă rog Cinstitei Mari Vornicii, ca prin tr-adins cinovnic orânduit cu porunca slobodă să ridice aceşti lăcuitori unde-i vor găsi şi să-i aşeze la locul lăcuinţei lor, adică la chiar moşiia Hodivoia şi Vieri


Al Cinstitei Vornicii, plecată slugă, Ioan Manu. Întocmai după orighinal. C. Merişescu».


Conform listei anexate din satul Hodivoaia plecaseră 16 familii la Gogoşari, Putineiu, Gruiu, Copaciu, Ghizdaru, Stămeşti, Giurgiu, Rusciuc şi Găujani. Din satul Vieru plecaseră şapte familii la Cacaleţi, Găujani, Slobozia, Giurgiu (la Carantină, şi la Cazarmă) şi Zmârda.


Procese cu giurgiuvenii


Aşa cum precizam, mai sus, Iancu Manu a fost ocârmuitor (prefect) al judeţului Vlaşca în perioada mai 1831 – mai 1833, fiind prezent în judeţ şi ca proprietar funciar. Documentele păstrate la Biroul Judeţean Giurgiu al Arhivelor Naţionale ne permit să prezentăm procesele pe care acesta le-a avut după ce şi-a dat demisia din funcţia mai sus amintită.


Un prim document este cererea acestuia din februarie 1834 către « Cinstita Visterie a Valahiei« prin care a solicitat efectuarea de cercetări din care să reiasă dacă s-a perceput de la giurgiuveni mai mult de 10 lei pentru şcoala din oraş, document pe care îl prezentăm în continuare :


„Înţelegând coprinderia otnoşănii Cinstitei Visterii de supt nr. 171 plecat răspunz că când mă aflam ocârmuitor la judeţ Vlaşca în liat 1832, atât după neapărată trebuinţă cât şi după cereria Eforii Şcolilor propindu-şi cereria voinţa-le orăşani prin Magistratul oraşului de a clădi o şcoală din nou la pomenit oraş cu bani ce să cor aduna după o cislâ ce vor face între dânşii şi cu banii ce de bună voe vor da particulari râvnitori.


Cunoscând cereria lor pria trebuincioasă şi unită cu voinţa stăpânirii şi fiind că din sumile Magistratului nu să putia da într-aciastă  trebuinţă nici un ban, fiind hotărâţi pentru înfrumuseţări, am slobozit voe Magistratului ca pe temeiul arătatului al 19 din regulamentu orăşănesc să cisluiască suma trebuincioasă pe toate corporaţii şi lăcuitori oraşului.


Aşadar după obştiască chipzuire a orăşanilor s-au găsit cu cale ca toţi patentarii legaţi de corporaţiia oraşului atât cei pământeni cât şi cei ce să vor mai face până la sfârşitul acelui liat, să dia de fiştecare câte lei 10 la cutiia şcolii, cari bani s-au şi strâns prin chiar starosti şi orânduiţi doi neguţători pentru clădiria şcolii fără a să mai amesteca Ocârmuiria întru nimic.


Şi s-au cheltuit într-acistă trebuinţă după socotiala ce s-au parodosit la Magistrat pomeniţii, dat fiind că de când am lipsit de la acel judeţ este o vreme îndestul, poate să să fi urmat nicarva luări mai mult peste suma de lei 10  ce au fost că au dat fieştecare.


Eu plecat rog cu dinadinsul pă Cinstita Vistierie a orândui un cinovnic de bună credinţă să cerceteze aciastă pricină spre descoperiria adevărului, rămâind a-şi da cuvânt pentru un asemenia prisos ce în urmaria lucrărilor. »


Această cerere, în copie, a fost trimisă la Otcârmuirea Judeţului Vlaşca în ziua de 16 februarie 1834, fiind primită în ziua următoare şi, în baza răspunsurilor primite de la subotcârmuitori, s-a raportat în 21 iunie 1834 că nu s-au luat mai mult de 10 lei pentru şcoală.


Un al doilea document, prezentat integral în continuare, este raportul din 20 octombrie 1836 al Magistratului Oraşului Giurgiu către Otcârmuirea Judeţului Vlaşca privind reclamaţia lui Iordan Ivanovici în pricina cu comisul Iancu Manu pentru o casă în care a funcţionat temporar Otcârmuirea :


«După cercetaria ce au făcut Magistratul în urma otnoşănii cu nr. 4001 pentru casele lui Iordan Ivanovici supusul rusesc ce o are aici într-acest oraş şi pentru care au reclamarisit că s-ar fi fost luat de către D-lui comisul Manu în silă aflându-să otcârmuitor aici, de au pus întrânsa  canţelariia Otcârmuirii, cu cinste să face cunoscut că această casă nu s-au luat de D-lui comisul în silă, ci i s-au dat de prezedentul Magistratului de atunci, vremelniceşte aflându-să fără de stăpân, pe care au merimatisit-o făcându-i ferestre, giamuri şi sobă şi n-au ţinut întrânsa canţelariia mai mult decât ca trei luni până când şi-au isprăvit casele sale ce le făcia atunci.


Şi fiind că aceste case să învecineşte cu ale Dumnialui unde îşi avia canţelariia Otcârmuirii, au şăzut şi dorobanţi într-un bordei ce era făcut tot de Domnul comisul pă locul jăluitorului, iar la casă nu s-au mai amestecat.


Şi la depărtaria Dumnialui din Otcârmuire au lăsat acel bordeiu în fiinţă pă siama stăpânului locului şi fiind că ulucile curţii să spărsesiră şi să stricase ca o casă fără de stăpân atâta vreme, Dumnialui comisul au pus de li-au dres, făcând toată curtia de uluce cu poarta ei de iznoavă.


Apoi de atunci şi până acum ne mai îngrijind nimeni de dânsele curtia  iarăşi s-au stricat cât nu mai are nici de cum, iar casa să află şi acum tot în staria ce era când au fost canţelariia întrânsa, fiind că au şăzut unii alţii ce au avut trebuinţă de încăpere întrânsa, căci într-acest chip după îngrijiria ce are proprietarul lor de ele, s-ar fi dărâmat cu totul de cât numai o cuhnie şi un grajd unde n-au şăzut s-au dărâmat de tot, care şi acestia la plecaria Dumnialui comisului să afla în bună stare.»


Înălţări în ranguri boierşti


La 30 august 1837 comuisul Ioan (Iancu) Manu a fost ridicat ăn rangul de agă printr-un decret al domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica pentru ca, acelaşi domnitor să îl ridice în rangul de logofăt al credinţei în data de 3 septembrie 1841, document publicat în « Bulletin. Gazeta oficială« apărut în Bucureşti  în 3 septembrie 1841 în care se precizau :       


« NOI ALECSANDRU DIMITRIE GHICA VVD: Cu mila lui Dumnezeu domn a toată Ţara Rumâniască. Către Sfatul Administrativ. Luând Domnia Mia în băgare de siamă slujbele ce au arătat Dumnialor mai jos însemnaţi cinstiţi şi credincioşi boieri al Domniei Mele, potrivit cu dispoziţiile articolului 350 din Organicescul Regulament, şi cu art. 6 din legiuiria rangurilor, bine voind Domnia Mia îi înălţăm, după meritul ce au, în rangurile ce se însemniază şi anume: Logofeţi ai Credinţei: fostul Agă Beizadia Scarlat Ghica; Fostul postelnic Alecu Florescu; Fostul postelnic Costantin Suţul; fostul Agă Ioan Golescu; Fostul Agă Ioan Manu; Fostul Agă Gheorghe Văcărescu; eşitul din slujba ostăşască polcovnic Nicolae Golescu… ».


In 16 iunie 1855 este ridicat în rangul de vornic prin ordinul domnitorului Barbu Dimitrie Ştirbei, în care se arătau : »Luând în băgare de seamă slujbele săvârşite de mai jos pomenite feţe, Noi, în urmarea art. 350 din Regulamentul Organic şi 6 din legiuirea rangurilor, binevoind, le înălţăm în cele următoare ranguri, şi anume : Vornic, pe Logofătul Dreptăţii Ioan Manu……» 


Funcţie publică


Dintre funcţiile publice deţinute reţinem funcţia de Director al Departamentului din Lăuntru, pe care a ocupat-o din data de 1 noiembrie 1837, documentul de numire menţionând : « NOI ALECSANDRU DIMITRIE GHICA VVD: Cu mila lui Dumnezeu domn a toată Ţara Rumâniască. Către Sfatul Administrativ. Fiind că orânduim Domnia Mia director al departamentului din lăuntru pă D: Aga Iancu Manul ce au îndeplinit până acum (după ofisul Domnii Mele din liatul 1837, cu nr. 673) îndatoririle acestui post. Poruncim Sfatului a-i face cunoscut aciastă bună voinţă a Domniei Mele. »


Din această funcţie şi-a dat demisia, din motive personale, în data de 12 iunie 1842: «Pria Înălţate Doamne! Cu toate că după rugăciunea ce am mai fost făcut Înălţimii Voastre prin cea dintâiu a mea demisie ca să mă sloboziţi din slujbă, Înălţimea Voastră bine voind aţi poruncit după trebuinţa ce aţi socotit că este ca să mai urmez încă lucrările postului meu. 


Această a Înălţimii Voastre deosebită cinste ce mi-aţi făcut cu încredinţarea ce aţi mai avut în persoana slugii Măriei Tale, au trebuit să-mi îmmulţească râvna şi credinţa către slujbă, şi cu supunere să îndeplinesc Înalta Măriei Voastre poruncă până când iarăşi Înălţimea Voastră găseaţi cu cale hotărârea cuviincioasă. După care şi sluga Măriei Tale cu mulţumire-mi m-am silit până acum năpăstuind cele mei sfinte ale mele casnice trebuinţi să îndeplinesc luminata Măriei Tale poruncă,


Dar fiind că, pria Înălţate Doamne, proasta stare a sănătăţii soţiei mele, orânduită fiind a merge la apele minerale din Austria, cere neapărat din aproape îngrijire şi regulată căutare, şi care nu se poate îndeplini fără stăruirea a însuşi soţului ei lângă dânsa, aflându-ne înpovăraţi şi cu copii mici a cărora sănătate cere asemenea căutare, iar pă de altă parte şi chiar a însuşi sănătate după o obositoare slujbă de atâţea ani fiind slăbită, după povaţa doctorilor cere neapărată odihnă de câtăva vreme spre a mă putea întrema, ferbinte rog pă Înălţimea Voastră să priviţi cu milostivire asupra pricinilor ce mă silesc a lua îndrăzneala să mă înfăţişez către Înălţimea Voastră cu această de iznoavă plecată rugăciune a mă slobozi din slujbă; şi după întoarcerea-mi acasă voi fi gata în orice vreme a sluji Patriei mele cu aceeaşi râvnă şi credinţă ori când, şi la orice înaltă chibzuire a Măriei Tale va găsi de cuviinţă. Al Măriei Tale plecat şi supus slugă, Ioan Manu, anul 1842, iunie 12 ». Rezoluţia Mării Sale lui Vodă dată la demisia Dumnialui Logofătului Ioan Manu :„DE VREME CE STĂRUEŞTE ÎNTRU CEREREA SĂ SE SLOBOADE”


Răsplătit de austrieci


Urmare demisiei din 12 iunie 1842, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a emis peste două zile ordinul nr. 450 de numire a logofătului Nicolae Golescu în funcţia de director al Departamentului Treburilor din Lăuntru în locul lui Ioan Manu : « NOI ALECSANDRU DIMITRIE GHICA VV: « Cu mila lui Dumnezeu domn a toată Ţara Rumâniască. Către Sfatul Administrativ. Dumnealui logofătul Ioan Manu Ne-au fost făcut rugăciune a-l slobozi din postul de Director al Departamentului trebilor din năuntru, pentru în parte casnice trebuinţe ce are, fiind mai vârtos acum silit a-şi însoţi soţia la băile minerale din Austria spre căutarea sănătăţii de care este întrebuinţată. Noi primind această rugăciune a Logofătului Manu, îl slobozim din însărcinarea postului de Director la Departamentului trebilor din năuntru, şi orânduim în locu-i pe Dumnealui Logofătul Nicolae Golescu, căruia, poruncim Sfatului a face îndată cunoscut de aceasta, spre a intra în lucrarea îndatoririlor postului ce i s-a încredinţat. »


Caimacam al Ţării Româneşti.


În condiţiile pregătirilor care se făceau pentru Unirea Principatelor Române (era antiunionist) la  21 octombrie 1858 a fost numit Caimacam (locţiitor de domn) şi preşedinte al Înaltului Divan al Ţării Româneşti, în conformitate cu firmanul imperial (otoman) : ORDINU : Şefului Depart. Din Năuntru Em. Băleanu; Prezidentului Înaltului Divan Ioan Manu; marelui logofăt I. Al. Filipescu. Membrii compuind Căimăcămia Ţării Româneşti. În conformitate cu stipulaţiile Art. 49 al convenţiei (de la Paris) care, precum s-a zis în celălalt Firman, investit de al meu Hat – Imperial, a fost încheiată la 19 August 1858 între Imperiul meu şi cele şase puteri garante, atingător de organizarea fondamentală a ambelor principate, v-am numit la Căimăcămia Ţării Rumâneşti….. »


Din nou la Giurgiu


În ziua de 13 iunie 1843 a primit Ordinul nr. 495 al domnitorului Grigore Dimitrie Bibescu de a merge la Giurgiu pentru a primi pe Prinţul Albert, fratele regelui Prusiei : « Cinstitule şi credincios boeru al Domniei Mele, D-ta vel Logofete Ioan Manu ! Înştiinţându-ne Domnia Mea, că prinţul Albert fratele Măriei Sale craiului Prusiei vine de la Constantinopol, şi având a trece printr-acest prinţipat, este să facă carantină la Giurgiu, orânduim pă D-ta Meimandar a merge înaintea M. Sale  la arătatul loc, unde, prin înţelegere cu Ocârmuitorul judeţului Vlaşca, cât şi cu direcţia Carantinei, vei îngriji mai întâiu a se găsi în oraş trebuincioasele încăperi în care are a-şi face termenul curăţeniei Prinţul cu suita şi care curăţenie nu are a fi mai mult decât de patru zile. Apoi atât la şederea Prinţului acolo, cât şi la drum în venire-i aici, să ei toate trebuincioasele măsuri pentru odihna şi buna petrecere a Înălţimii Sale, primindu-să în tot locu cu toată cinstirea cuvenită rangului unei asemenea înalte persoane ; precum pentru aceasta deosebit Noi am poruncit şi Departamentului din lăuntru. Zioa intrării şi a eşirii se vor ţinea în seamă, ca Înălţimea Sa să nu facă mai mult de trei nopţi în carantină. »


Răsplătit de austrieci


La 16 martie 1844 marele postelnic M. Băleanu – secretarul statului înştiinţează pe marele Logofăt al Credinţei Ioan Manu, şeful Poliţei Capitalei, că a primit mulţumiri şi o tabacheră din aur din partea Băncii Naţionale a Austriei pentru prinderea unor falsificatori de bancnote : « Cinstita C.C. Aghenţie, prin notă de la 11(23) ale curgătoarei luni, cu nr. 685, încunoştiinţează Secretariatul că, din porunca Înaltei Sale Stăpâniri, este datorată a aduce mulţumiri Oblăduirei Româneşti, pentru grabnica conlucrare ce a bine voit să întrebuinţeze spre descoperirea împărţitorilor de banc-note mincinoase Austriaceşti, şi totdeodată Direksia Băncii Naţionale din Viena trimite Domniei voastre o scrisoare mulţumitoare împreună cu o tabacheră de aur, drept semn de recunoştinţă din parte-i pentru activitatea şi destoinicia ce aţi arătat la prinderea acestor plastografi, cu care aceasta s-a adus mare folos creditului Băncii Naţionale.


Secreatariatul socotindu-să norocit a să vedea poftit să fie organul mulţumirei ce vi se arată cu chip ofiţial şi din partea unei învecinate Puteri, pentru activitatea, iscusinţa şi stăruirea ce necontenit  întrebuinţaţi în lucrarea delicatului post ce ocupaţi, grăbeşte a îndeplini cu bucurie plăcuta datorie ce este pusă asupră-i, alăturându-vă pe lângă aceasta, pomenita scrisoare şi tabacheră ce vi s-au trimis drept dovadă a recunoscutului Domniei voastre merit ». 


Incendiul din Bucureşti


În primăvara anului 1847 a izbucnit un puternic incendiu în Bucureşti la care şi-a adus o importantă contribuţie aşa cum reiese din Ordinul nr. 243 din 31 martie 1847 al domnitorului Grigore Dimitrie Bibescu, trimis Sfatului Administrativ al Ţării Româneşti, prin care cerea ca Ioan Manu, Şeful Poliţiei Capitalei, să propună pe cei care s-au distins în stingerea incendiului: « Datoria cere a întoarce privirea şi asupra dregătoriilor ce au contribuit, pe cât putinţa omenească a ertat, la  înfrânaria întinderii focului, şi a arăta a Noastră mulţumire mai întâiu Logofotului Ioan Manu, Şeful Poliţii, apoi subalternilor săi, precum şi în parte comenzii Pompierilor, pentru bărbăţia şi râvna cu care s-au luptat împotriva pustiitorului element, neîncetând a sta neclintiţi în mijlocul flăcărilor, şi a înfrunta cu vitejie primejdia  ce-i încongiura.Cunoaştem că la această împrejurare fiecare n-a făcut decât numai să împlinească o  datorie sfântă ; dar şi datoria când se împlineşte cu sentimentul jerfirei la binele public, dă un drept mai mult la a Stăpânirii şi a obştii recunoştinţă, pe care din parte-ne o mărturisim aici cu plăcere. Dumnialui Şeful Poliţiei este poruncit a Ne arăta pe aceia din ai săi slujbaşi carii s-au însemnat mai cu osebire la aciastă nenorocită ardere. Sfatul va comunica coprinderia acestui ofiţ Dumnialui Logofătului Ioan Manu.»


Foto: Ioan Manu, Muzeul National de Arta, Anonim, sec.XIX
Cons.sup.prof. Ancu Damian


 


 

captcha reîncarcă imaginea

Categorii
Actualitate
Politic
Economic
Social
Optimal Antidrog
Actualitatea Europeana
Stiri interne
Justitie & Afaceri Interne
Externe
Apărare
Administratie
Prim plan
Reportaj
Accente
Sănătate
Opinii
Cultură, educaţie
Media, publicitate
Derapaje
Campanii sociale
Sport/Turism
Romania asa cum este
Dosare istorice
Divertisment
Filme
Filmulete haioase
Joburi
Romanii de pretutindeni
Student Press
Spoturi antidrog
Timp liber
Stiri ultima ora
Fostul premier Petre Roman, audiat în dosarul Mineriada
Fostul premier Petre Roman, inculpat in dosarul ”Mineriada”, impreună cu Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și alți membrii ai cabinetului său, s-a prezentat marți dimineața la Parchetul General pentru a fi audiat de procurorii militari. Roman este acuzat de infracțiuni contra umanității....
Abonare Newsletter
Nume:
E-mail:

PRODUCTII VIDEO ALE COMPANIEI OPTIMAL MEDIA SOLUTION Tel. comanda: 0722344124, e-mail: redactie@optimalmedia.ro

Acasa Companie Editoriale Publicaţii Martor Ocular Redacţie Contact
Actualizat:Zilnic, ISSN 2069 – 0045
Continutul acestui site este proprietatea Optimal Media Solution.
Este interzisa republicarea sau redistribuirea continutului fara mentionarea sursei.