Buna Vestire
Ziua in care Grigore al IV-lea Ghica ii inmaneaza steagul lui Mihăiţă Filipescu, marele agă

Vestirea Maicii Domnului, 25 martie, moment în care Fecioara Maria a primit de la înger vestea cea bună privind zămislirea pruncului care avea să se jertfească pentru toate păcatele omenirii este, în zile noastre, hramul Poliţiei Române. Dacă Iisus a luat asupra sa tot ceea ce a fost mai rău în om, pentru ca în acest fel să îl absolve de orice greşeală pe muritorul de rând care credea în El, poliţistul zilelor noastre este chemat ca, prin mijloacele specifice muncii sale, să ne asigure permanent liniştea şi siguranţa de care avem nevoie pentru buna desfăşurare a vieţii şi activităţii noastre.

Poliţia, o importantă instituţie în statul contemporan de drept, având menirea de a asigura ordinea internă, siguranţa naţională, liniştea publică şi respectarea prevederilor legale în vigoare, a apărut în momentul în care societatea a atins acel nivel de dezvoltare când a considerat că este necesar să apere ceea ce a creat. La români, sub semnul Vestirii Maicii Domnului, poliţia se află din anul 1822, moment în care domnitorul Grigore al IV-lea Ghica a înmânat lui Mihăiţă Filipescu, marele agă al Agiei (Poliţiei actuale) steag sub care instituţia avea să îşi desfăşoare activitatea.

Conform ultimelor studii acest simbol era de formă dreptunghiulară, din mătase de culoare galbenă şi cu dimensiunile de 2,20 x 2,40 m. Pe una din feţe era pictat un chenar din aur care avea în mijloc o ghirlandă tot din aur. Aceasta era timbrată cu o coroană princiară având încrucişate: tuiuri, buzdugane, drapele, lănci, săbii, puşti etc. pentru ca sub ghirlandă să se afle o balanţă, simbol al echităţii de care trebuia să dea dovadă cel care slujea sub acest steag. Cealaltă faţă era identică, în afară de interiorul ghirlandei unde se afla pictată Maica Domnului stând pe tron înaintea îngerului care îi aducea Buna Vestire: pe ambele feţe se afla înscris, cu litere negre: „Făcutu-s-au acest steag al Agiei la prefacerea domnilor dintre pământeni ai Ţării Româneşti, Măria Sa Grigorie Voievod, în anii 1822, prin epistosia Dumnealui Vel Agă Mihăiţă Filipescu”.

Această însemnare, îmbinată cu balanţa şi figura Maicii Domnului, are o semnificaţie aparte deoarece Grigore al IV-lea Ghica a fost primul domnitor pământean ajuns pe tronul Ţării Româneşti, după mai bine de un secol de dominaţie fanariotă. Dacă până la el cei care se ocupau cu asigurarea liniştii şi siguranţei erau cei care le încălcau cel mai des el – domnitorul, doreşte să creeze imaginea unor funcţionari cinstiţi (balanţa), care să îşi desfăşoare activitatea având drept conştiinţă imaginea Maicii Domnului. Aşa cum aceasta primea liniştită Marea Veste, tot aşa şi aceşti funcţionari trebuiau să vadă în reîntronarea domnilor pământeni momentul mult dorit de către români şi pentru care se sacrificase Tudor Vladimirescu.

Reorganizarea acestei instituţii, care a avut anterior în frunte, printre alţii, pe Neagoe Basarab, Mihai Viteazul şi Matei Basarab (în perioadele când au fost boieri), era greu de efectuat în condiţiile în care Agia trebuia să folosească funcţionari din perioada fanariotă, caracterizată prin domnii efemere, corupţie, necinste, cumpărarea funcţiilor etc. Meritul marelui agă Mihăiţă Filipescu şi al lui Grigore al IV-lea Ghica este că au deschis drumul spre o nouă epocă în care legea urma să fie respectată, în primul rând, de către cei care aveau misiunea să o apere. Se ajungea astfel, la peste o sută de ani de la acest eveniment, ca un comandat de armă din Ministerul de Interne să transmită subalternilor săi următorul mesaj: „Să fiţi exemplu viu de bună purtare, de muncă dreaptă, neobosită şi de credinţă statornică în serviciu. Faţă de cetăţeni să fiţi drepţi şi blajini, în serviciu, corecţi şi energici cu şefii autorităţilor administrative, iar cu bandiţii fără milă. Nimeni să nu creadă şi să încerce să fie mai mare şi mai puternic decât îi este gradul şi tot asemenea să nu-şi aroge alte drepturi, decât cele ce-i acordă legea şi regulamentele, iar pe cele acordate să le mânuiască cu omenie şi cuminţenie, căci cu toţi suntem servitorii Statului şi supuşii guvernului”.

Pentru Poliţia Română, din zilele noastre, momentul Bunei Vestiri îl putem considera pe acel greu de imaginat decembrie 1989 care ne-a deschis posibilitatea alegerii democraţiei şi a deplinei libertăţi dar, pentru apărarea cărora, nu trebuie să uităm că avem şi obligaţii, nu numai drepturi.

(Foto: Grigore al IV-lea Ghica)
Prof. Ancu Damian, Arhivele Giurgiu