Optimal Media
Concursul Național de Literatură REȚEAUA LITERARĂ - ediția a V-a - 2019  |   DRUMUL POVEȘTILOR. PE URMELE MARILOR POVESTITORI, un proiect menit să îi aducă pe copii mai aproape de autorii români de povești  |   Prejudiciu produs statului român, recuperat  |   Crăciun Fericit tuturor prietenilor!  |   Semnarea Programului de cooperare culturală între Ministerul Culturii și Identității Naționale și Ministerul Culturii din Palestina  |  
  Dosare istorice
10.01.2013

Cautatori de comori vlasceni – tezaurul de la Magura Laceanca

Măgura Lăceanca este în prezent o localitate în judeţul Teleorman, situată la aproximativ 12 km. de municipiul Alexandria. Până în anul 1935 a făcut parte din judeţul Vlaşca. În conformitate cu documentele păstrate la Biroul Judeţean Giurgiu al Arhivelor Naţionale la sfârşitul secolului al XIX-lea era un cătun în plasa Câlniştea şi avea o suprafaţă a moşiei de 6350 hectare, din care 450 hectare erau reprezentate de pădurea compusă din trupurile Tăioasa şi Caraghiozul. [1]
La 15 noiembrie 1834 patru locuitori din Măgura Lăceanca au trimis un raport către subotcârmuitorul plăşii Izvoru, Răducanu Gheorghe, referitor la descoperirea a 159 de monede turceşti, o adevărată comoară pentru epoca respectivă,
[2] raport în urma căruia reprezentantul statului, care a primit documentul în aceiaşi zi, avea să raporteze, la rîndul său, Otcârmuirii Judeţului Vlaşca în ziua de 18 noiembrie 1834 următoarele
„La 15 ale aceştii următoare luni primind raportul satului Măgura Lăcianca în care scrie că un Ivan săpând un dam dă vite au găsit 159 bucăţi bani turceşti vechi după cum mai jos să arată. Care bani s-au dat la un popă Constandin zicând că banii ai unchi-său Radu Reca dar aleşii nu ştiu ai lui sunt banii.
La care sculându-mă am mers la satu Măgura Lăcianca unde adunându pe toţi aleşii şi toţi ceilalţi lăcuitori, am mers la dam să vedem loc de unde au scos banii şi nevăzând nici un loc din pricină căci l-au săpat ca să nu să cunoască cât au fost vasul de mare, apoi cerând vasul mi-au arătat că l-au fărâmat când au dat cu sapa. Am cerut să-mi aducă vasul  aşa fărâmat şi mi-au dat răspuns că s-au prăpădit. În pământ să cunoaşte lucru că au fost bani mai mulţi de aceia l-au fărâmat.
Apoi chemând pe Radu un ţigan ce au săpat la dam şi Petre sin Ivan Boiangiu lăcuitor săpător la dam i-am făcut întrebare de au văzut vasul cu bani, cât au fost de mare, şi au arătat că n-au văzut bine decât numai curu oalii, că dându cu sapa Ivan au lovit oala şi au curs banii jos şi luându-i Ivan i-au dus în casă înpreună cu Enache sin Stan Reca şi Mircia sin popa Constandin, ci ei au scobit şi au fărâmat şi oala, apoi viind din casă Nicolaie sin popa Constandin au spart şi fundu oalii făcându-l fărâmă de tot şi l-au aruncat în pământ.
Şi făcându-le întrebare de ce n-au chemat pă aleşii satului şi pă alţii ca să vază câţi bani sunt şi locu dă unde au scos banii, mi-au zis că nu i-au chemat, ci tocmai a doua zi li-au spus şi cerîndu-le banii i-au şi adus unchiaş  Stan Reca. Şi văzându-să de aciasta  suptotcârmuire s-au găsit bucăţi o sută cinci zeci şi nouă în iuzluci, ichilici şi exindari şi lei, şi un zlot toţi vechi care puindu-să într-un şărvet s-au  pecetluitu. Pe care bani înpreună cu cei ce i-au găsit şi săpători alăturându-să şi raportu satului cu într-adinsu dorobanţi să trimiseră la Cinstita Otcârmuire şi de a lor primire voiu avia cinstit răspuns.
Mai dovediu că un Dumitru  Traşcu unchiaş înpreună şi cu Ion sin Paraschiva au săpat şi ei alt loc, care mergând la loc săpat am, văzut o tainiţă mare. Apucându-l să-mi arate de ce au săpat au arătat că un moş al său i-au spus că are bani îngropaţi acolo, dar zice că nu au găsit nimic.
Asemenia mai dovediu că Dumitra soţia lui Dumitru Baciu şi Gheorghe sin Dumitru cel are copil de suflet că au săpat şi ei la spatele bordeiului, noaptia şi ziua în patru zile, care mergând şi acolo am găsit o tainiţă mare de tot, cât ograda de bordei mare. Am întrebat de ce au săpat şi mi-au făcut arătare că răposatu soţiei Dumitru Spân la moarte i-au spus că are bani îngropaţi acolo, dar n-au găsit nimic.
Pe care toţi de mai sus arătaţi să trimiseră la Cinstita Otcârmuire cu într-adinsul dorobanţ şi patru paznici. Şi de a lor primire voiu avia cinstit răspuns. Răducanu Gheorghe.”[3]
În ziua de 22 noiembrie 1834 pe acest document a fost pusă următoarea rezoluţie:
„scoţându-să copie după aciasta şi după raportul satului Măgura Lăcianca  să să trimiţă toţi la D. procuror judecătoresc şi cu banii dinpreună a să cerceta Cinstita Judecătorie”, cu precizarea că cele 159 de monede turceşti erau din argint, din care: 54 iuzluci egal 432 lei; 41 ichilici egal 241 lei; 52 exindari egal 312 lei; 2 zloţi egal 6 lei; 10 lei vechi egal 30 lei noi, conform însemnării făcută de subotcârmuitor.
Din raportul  Otcârmuirii de Vlaşca înaintat Marii Dvornicii la 5 decembrie 1834 ne putem da seama că expresia  „un dam de vite” reprezintă un „temnic”, probabil un adăpost în pământ pentru vite, un bordei cum se va vedea ulterior.
În consecinţă, Judecătoria locală a primit de la otcârmuitor – în zilele noastre prefect, o adresă prin care i se cerea cercetarea celor implicaţi în descoperirea comorii, context în care aceasta avea să precizeze, la 21 decembrie 1834, următoarele:În urma otnoşeniei acei Cinstite Otcârmuiri de supt nr. 4074 săvârşindu-să cercetarea banilor comorii de la satul Măgura Lăceanca, să alătură pă lângă aceasta alegera judecătoriei cu nr. 161 şi să trimite totdeodată şi acei bani în sumă de 159 bucăţi legaţi şi pecetluiţi ca să să facă cu dânşii cuviincioasa punere la cale, iar de primire va avea Judecătoria răspunsul Cinstitei Otcârmuiri.[4]
Originalul hotărârii nr. 161 nu se păstrează
deoarece în rezoluţie se precizează: „Să să trimiţă alăturatul act de cercetare în orighinal înpreună şi cu banii şi cu raport din partea Otcârmuirii către Cinstita Mare Vornicie spre răspuns la porunca ei…”.
În ziua de 29 decembrie 1834 s-a trimis raportul cu nr. 4548 pe baza căruia, la 25 ianuarie 1835, Departamentul Treburilor din Lăuntru a trimis porunca nr.110: Primindu-să raportul Otcârmuirii supt nr. 4548 înpreună şi cu banii ce s-au găsit întru bordei din satu Măgura cum şi hotărîrea judecăţii acelui judeţ, spre răspuns să scrie Otcârmuirii că pă temeiu Regulamentului păstrîndu-să aici a treia parte din aceşti bani, s-au şi dat la Vistierie a să face venit, iar două părţi să întoarce înapoi, adică una sută patru bucăţi, carii să să înpărţească, dându-să o parte stăpânului moşii şi altă parte celui ce i-au găsit, ce bani de fieştecare parte câte: optsprezece iuzluci, treisprezece ichilici, optsprezece exindari, trei lei vechi, peste tot cincizeci şi două bucăţi şi de teslimatul lor să să ia cfitanţie, atât de la proprietar cât şi de la găitorul comorii.”[5]
În acest context de la Otcârmuirea Judeţului Vlaşca a fost trimisă porunca nr. 376/1835 către Subotcârmuirea Plăşii Izvorul de la care s-a primit un raport în 12 februarie 1835 în care se arătau următoarele:
„Porunca Cinstitei Otcârmuiri cu nr. 376 după a Cinstitei Mari Vornicii supt nr. 110 întorcând înapoi două părţi din banii comorii găsiţi la satul Măgura Lăceanca şi mi să porunceşte cu a trimite pă stăpânul moşii şi pă cel ce au găsit banii, următor fiind Cinstitei porunci, pentru stăpânul moşii fac cunoscut că să află la Bucureşti Dumniaei cucoana Safta Castrişoaia, iar cel ce au găsit banii şi anume Ivan sin Gheorghe ot Măgura Lăcianca să trimite la Cinstita Otcârmuire spre a să face punere la cale, pentru care nu lipsiiu spre răspuns Cinstitei Otcârmuiri. Răducanu Gheorghe.” [6]
Rezoluţia otcârmuitorului:
„Să să dia găsitorului comorii partia dă bani orânduiţi prin porunca Cinstitei Vornicii de supt nr. 110 supt luare de adeverinţă iscălită de martor preotul Bisericii caria să va trimite cu raport la cinstita Vornicie. Prijbianu. Să să puie la delă aceasta până va veni adeverinţa şi de la stăpânul moşii de primiria părţii sale care atunci să vor trimite amândouă.” Aceşti bani au fost primiţi de Radu sin Gheorghe în ziua de 13 februarie 1835, adeverinţa de primire fiind semnată deeu preotu Marin ot Giurgiu am fost faţă când au primit banii şi am iscălit şi pă numitu”, stăpâna moşii semnând şi ea actul din moment ce se raportează predarea tuturor banilor la 29 februarie cu raportul nr. 376.[7]


Cons. sup. DAMIAN ANCU






[1] Marele dicţionar geografic al României, Bucureşti, 1901, vol IV, fascicola a II-a, p. 263




[2] Prefectura Judeţului Vlaşca, ds. 27/1833-1835, f. 58




[3] Ibidem, f. 60-61




[4] Ibidem, f.66




[5] Ibidem, f. 70




[6] Ibidem, f.71




[7] Ibidem, f.73-74



captcha reîncarcă imaginea

Categorii
Actualitate
Politic
Economic
Social
Optimal Antidrog
Actualitatea Europeana
Stiri interne
Justitie & Afaceri Interne
Externe
Apărare
Administratie
Prim plan
Reportaj
Accente
Sănătate
Opinii
Cultură, educaţie
Media, publicitate
Derapaje
Campanii sociale
Sport/Turism
Romania asa cum este
Dosare istorice
Divertisment
Filme
Filmulete haioase
Joburi
Romanii de pretutindeni
Student Press
Spoturi antidrog
Timp liber
Stiri ultima ora
Activitatea Lecturile Regatul Cuvintelor de la Biblioteca Națională din ziua de 27 iunie, ora 18.00, este dedicată concursuluiTinere Condeie.
Activitatea ”Lecturile Regatul Cuvintelor” de la Biblioteca Națională din ziua de 27 iunie, ora 18.00, este dedicată celui mai longeviv concurs de creație literară pentru elevi - Tinere Condeie. Sunt invitați să citească din opera lor laureații din toate timpurile ai concursului, participanții la cenaclul...
Abonare Newsletter
Nume:
E-mail:

PRODUCTII VIDEO ALE COMPANIEI OPTIMAL MEDIA SOLUTION Tel. comanda: 0722344124, e-mail: redactie@optimalmedia.ro

Acasa Companie Editoriale Publicaţii Martor Ocular Redacţie Contact
Actualizat:Zilnic, ISSN 2069 – 0045
Continutul acestui site este proprietatea Optimal Media Solution.
Este interzisa republicarea sau redistribuirea continutului fara mentionarea sursei.