Mohamad Mahatir, fost premier al Malaieziei: Occidentul trebuie să imite Asia

Cotidianul francez Le Monde a publicat în ediția sa din 17 ianuarie, la rubrica " Puncte de vedere" un articol interesant, semnat de Mohamad Mahatir, fost prim-ministru al Malaieziei, referitor la criza prin care trece în prezent lumea occidentală. Este o opinie care apreciem că ar merita cunoscută de cititorii ziarului nostru.

 Un proverb malaiezian spune că:  "Atunci când îți pierzi drumul, trebuie să te întorci înapoi și să pleci de la zero." Am impresia că toată lumea s-a rătăcit încercând să găsească o soluție la criza financiară și că Occidentul în special are nevoie să regândească anumite fundamente. Lumea rămâne eurocentrată: modul în care Europa gestionează criza financiară are o rezonanță globală.

Am totuși îndoieli serioase privind "infailibilitatea" europenilor. Nu-mi place politica lor cu două greutăți, două măsuri. Mai multe secole de hegemonie i-au convins că Europa știe ceea ce este bun pentru toată lumea: valorile europene sunt considerate de către ei ca universale; valorile asiatice, ele, ar fi "nepertinente". Aceasta explică soluțiile simpliste pe care conducătorii țărilor din Asia de sud-est și le-au propus atunci când cambiștii i-au sărăcit. I s-a recomandat Malaieziei să mărească dobânzile, să mențină un buget excedentar, să lase băncile și firmele aflate în dificultate să dea faliment, etc.

Asta era soluția pentru toate. Totuși, atunci când Statele Unite și Europa s-au lovit de propria lor criză financiară, acestea au adoptat toate măsurile pe care nu le recomandaseră Malaieziei, precum și Asiei de sud-est. Ceea ce a mers în Asia nu va funcționa în Occident.

Timp de aproape două secole " marea poveste" a capitalismului era clară și univocă în Europa. Produsele manufacturate europene au saturat piețele mondiale, Europa a dominat comerțul mondial și europenii s-au bucurat de cele mai ridicate niveluri de viață din lume. Această creștere s-ar fi putut prelungi, dacă Japonia de după război nu ar fi început să cucerească părți din piață datorită produselor sale realizate la costuri mici și de bună calitate, urmată foarte repede de Taivan, Coreea de Sud și apoi de China. 

În incapacitatea de a face față noii concurențe, europenii, dar mai cu seamă americanii, au făcut alegerea financiarizării economiei. Ei au inventat produse financiare inedite, cum ar fi vânzările descoperite de acțiuni și monede de schimb, creditele de risc, titrizarea, investițiile cu efect de levier prin intermediul fondurilor speculative și o multitudine de alte  produse care le-au permis să continue să crească și să prospere. Însă finanța de piață nu generează nicio creștere reală și creează puține locuri de muncă. Deveniți prea lacomi, speculatorii au abuzat de sistem prin manipularea pieții cu scopul de a genera profituri din ce în ce mai importante.

În 2008, balonul s-a spart și băncile, companiile de asigurări, fondurile de investiții și chiar anumite țări au dat faliment. Dacă nu ar fi fost moneda de referință pentru tranzacțiile internaționale, dolarul s-ar fi prăbușit.

Ca și țările Asiei de sud-est acum câțiva ani, cele din Europa și America sunt sărăcite. Deoarece refuză această stare de fapt, europenii și americanii resping măsurile de austeritate, manifestează și organizează greve, ceea ce nu face decât să înrăutățească lucrurile.

Țările asiatice au un alt comportament. Când au devenit sărace ca urmare a devalorizării monedei lor, acestea au început să trăiască după mijloacele lor. Anumite țări au făcut apel la instituțiile financiare internaționale, însă Malaiezia a fixat rata de schimb și a făcut în așa fel încât negocierile în devize să nu poată afecta ringgitul (moneda națională). Observatorii au prezis sfârșitul economiei noastre și al accesului nostru la credit. Dimpotrivă, Malaiezia a fost cea mai rapidă care s-a ridicat din criză.

În celelalte țări din Asia de sud-est, populațiile și-au dat banii și bijuteriile lor pentru ca guvernele să reducă datoria publică. Salariații au muncit mai mult și au acceptat niveluri de viață inferioare. Pentru a pune capăt crizei financiare, europenii trebuie să admită că de acum încolo sunt săraci. După aceea, ei trebuie să înceapă să facă ceea ce făceau mai înainte: să producă bunuri și să vândă servicii. Piața financiară trebuie încadrată și controlată de către stat. Numeroase produse financiare trebuie reglementate sau chiar interzise.

Lumea are nevoie de un nou Bretton Woods care să se bazeze pe o reprezentare justă a țărilor sărace și de un etalon aur care să servească de referință la o monedă de schimb internațională. Sistemul financiar trebuie standardizat pentru a veni în sprijinul economiei reale. Zilele eurocentrismului sunt numărate. (Foto: Mohamad Mahatir, fost prim-ministru al Malaieziei)

Ioan Hurdubaie