Un catun ars din temelii se "ambitioneaza" sa ramana pe harta Rusiei

Verhniaia Vereia a fost un sătuc cu case din lemn, la aproximativ 500 de kilometri de Moscova, dar a rămas un toponimic abstract după ce, într-o seară de sfârşit de iulie, un foc s-a abătut dinspre pădure şi a înghiţit întreg cătunul în 20 de minute, transmite corespondentul Agerpres, Victoria Vioară.

Au ars 341 de case, peste o mie de oameni au rămas fără acoperiş. Panorama ce-l întâmpină acum pe vizitatorul locului este dată de mormane de cenuşă, între care răsar câteva căzi afumate, un schelet de maşină, ce aduce a marca Zaporojeţ, nişte pene de raţă într-o grădină şi un cocoş ce cântă singuratic peste ceea ce a fost odinioară şi satul său. Înaintând dis-de-dimineaţă pe drumul de ţară, după această întâi privelişte, apar şi primii oameni. O familie scoate cartofii din pământ, practic singurul bun ce mai poate fi recuperat din întreaga gospodărie.

'Incendiul a izbucnit joi seara, pe la ora opt. Când am ieşit din baie, am văzut un val uriaş de foc ce venea dinspre pădure. Ne-am luat documentele şi am alergat spre un autobuz ce se vedea în drum', relatează Mihail Ivanovici Reazanov, de 54 de ani.

El locuieşte în Verniaia Vereia de 30 de ani şi nici nu-şi imaginează viaţa în altă parte. A fost primul care a spus că şi-ar dori ca satul să fie reconstruit din temelii, atunci când premierul Vladimir Putin a vizitat regiunea şi i-a întrebat pe oameni unde vor să-şi continue traiul. 'Nu suntem noi obişnuiţi cu viaţa de oraş. Noi ne-am deprins să ne trezim în zori şi să muncim, să ne mişcăm de colo colo', spune bărbatul.

După incendiu, toţi oamenii au fost cazaţi într-o tabără de odihnă din oraşul Vâksa, aflat la 15 kilometri, unde sunt hrăniţi bine de trei ori pe zi, consultaţi de psihologi, dar ei tânjesc după viaţa lor de zi cu zi, aşa cum era înainte ca prăpădul să se abată asupra lor.

'Aici a fost casa mea, în care am trăit 30 de ani', spune Mihail Ivanovici, arătând spre o grămadă de cărămizi arse. 'Şi am investit în ea atâta trudă, atâta bunătate, atâţia nervi', adaugă el, dezvăluind esenţa unui suflet pus la grea încercare.

Peste drum, o bătrână îşi are movila ei de cenuşă, în care, din toată agoniseala ei de-o viaţă, tocmai a identificat un polonic ars. Îl învârte pe toate părţile, îl analizează, întrebându-se, probabil, dacă va mai apuca vremea să-l bage într-o cratiţă cu ciorbă.

'Când a venit focul, am plecat cât mai repede, iar pe drum nici nu ne puteam aduna minţile de groază. Ne era frică în faţa lui Dumnezeu şi a focului', spune femeia, cam la 80 de ani. 'Totul a ars. Iată, măcar să şterg acest polonic', adaugă ea, afirmând că se află în Verniaia Vereia din 1952, de aproape şase decenii.

'Acum stau la nepoata mea, la oraş, dar la ei este strâmt. Eu vreau acasă. Aveam trei camere şi am pierdut totul într-un minut şi de toate îmi pare rău', spune femeia.

În astfel de momente, îţi recapitulezi tot ce ţi-a fost dat să înduri mai greu în viaţă şi ea constată că necazurile nu vin niciodată singure. Recent i-a murit fiul de 51 de ani. O bună parte din bunurile sale se păstrau tot în casa ei. 'Dar ce să-i faci!', se îmbărbătează singură femeia, contând că nu e departe ziua în care guvernul rus îi va înmâna cheile de la noua locuinţă.

Dar speranţa ei nu este împărtăşită de toţi locuitorii. Unii sunt pesimişti apriori şi se declară convinşi că noile case, ce ar trebui să fie reconstruite până la 1 noiembrie, aşa cum a promis Putin, vor, de fapt, nişte 'barăci'.

'Ruşii trăiesc de veacuri în case de lemn. Şi la +40 de grade, şi la -40, în ele ne este bine. Cum vom suporta noi acele barăci din plastic pe care ni le vor ridica ei?', se întreabă indignat un alt om, ce refuză să fie înregistrat, pozat, sau să-şi spună numele.

Supărarea sa este sporită şi de faptul că autorităţile refuză să-i ofere compensaţii, ca şi altor sinistraţi, întrucât el nu figurează pe listele locuitorilor din Verniaia Vereia. 'Dar eu de şapte ani stau aici. Pur şi simplu nu m-am înregistrat. Acum ce să fac? Să duc tot satul la raion ca să depună mărturie? Ei spun că vor discuta cu miliţianul de sector, dar eu în şapte ani nu l-am întâlnit niciodată şi nici nu cred că există', mai spune bărbatul.

O altă anomalie este că, auzind de compensaţiile ce li se cuvin sinistraţilor - 200.000 de ruble /aproximativ 4.400 de euro/ pentru fiecare cetăţean afectat, la care se adaugă 10.000 de ruble, plăţi urgente -, unii cu gândire pe termen scurt au început să-şi dea singur foc la case, ca să primească şi ei bani.

Cei mai mulţi, însă, îşi trăiesc cu demnitate durerea. Nu se revoltă, nu acuză, nu plâng. Se spune că Rusia a renăscut de mai multe ori din cenuşă şi că sufletul slav are o neţărmurită capacitate de regenerare. Iar locuitorii din Verniaia Vereia constituie o mostră de Rusia, poate chiar esenţa ei ce mai tare, partea autentică. Oamenii de aici au dus şi vor duce şi de acum înainte o viaţă net diferită de cea locuitorilor din marile oraşe. Dar în aceste zile o perdea densă de fum uneşte Verniaia Veriaia de turnurile Kremlinului, din inima Moscovei.

Text si foto: AGERPRES