Un Bucuresti mai istet decat pare! Digresiuni de Marius Th. Barna

Publicitatea, un domeniu considerat in genere extrem de creative, a ajuns sa aiba o anumita varsta in Romania. Contemporanietatea sa incepe cu anii’90, cand domeniul a inceput sa aiba subiect, predicat, comanditar, dar si natural o evolutie care poate fi privita si critic, dar si incurajator.

Daca analizam perioada de inceput, dincolo de un anumit entuziasm, multe lucruri, diferite aspecte ale multor campanii, subjugate ideei de ‘a vinde’ si poate ideiilor comanditarului, arareori un specialist in bransa, multe din aceste campanii pot fi privite extrem de critic, din cauza unui fel rudimentar in exprimare, dar mai ales unei conceptii gaunoase-false-infantile.

O analiza interesanta se poate face si acum la momentul 20 de ani, astazi, fiind deosebit de reflexiva si instructiva. Multi din cei care lucreaza in publicitate, insusi remarca adesesori perioade de criza ale creatiei, incapacitatea  clientilor de a-si promva si alege cele mai inventive solutii, etc.

Daca am face o analiza la acest moment putem trage unele concluzii, nu intodeauna ‘roz’, desi publicitatea implica un limbaj, angajeaza resurse umane si financiare considerabile, este desori in atentia opiniie publice, asideri a devenit o miza fiind implicata considerabil in mediul de afaceri prin volumul de bani angajati.

Adeseori, in publicitaea,  doua concepte, de ‘mental’ si ‘senzorial’, isi au fie un dialog, fie o disputa, fie sunt la baza unei exprimari artistice, fie se anihileaza reciproc sau ignora datori celor care ‘le angajeaza’. Publicitatea in Romania este inca dominta de ideea clientului, a marfii care se vinde, aceea ce trebuie clar sa trasmita un afis, un spot, o campanie.

In genere campaniile sunt determinate de produse si subiecti, cei care cumpara produsele. Campanile de detergenti au evident o gospodina in centru, proclama ideea lui ‘alb mai alb decat alb’, adesori au un mesaj simplu, clar, extrem de eficient, fara multe ‘floricele’, care sa trasmita posibilului cumparator avantajele clare ale produsului, insotite adesori, de raperuri finaciare. Nici in conceptie, nici in realizare, ele nu fac apel si nu provoaca dificile jocuri de gandire, nu au exprimari plastice sofisticate, desi sunt in principiu ‘corect realizate’, nu au  ‘in nuce’ o creatie care sa atinga o profunzime interioara a subiectului.

Adeseori campaniile sunt influentate de publicul consumator, un consumator ‘mai inteligent’ va beneficia de o campanie mai ‘pretentioasa’ care sa ii ‘atinga’ resorturile cu un IQ mai ridicat. Nu putem sa nu remarcam ca anumite campanii de telefoane mobile, aparate foto digitale, sau chiar si whiski sunt mai pretentioase atat in gandire, substanta, cati si in realizare.

La un colt extrem pe esichierul publicitatii sunt promotiile, loteriile, campanii care anunta premii maxime, care adeseori, atat in faza de print, cat si spot video sau audio, au o exprimare sumara, extrem de directa, cu coloristica deseori tipatoarea, extrem de viu colorat si direct, fara mari realizari plastice sau rapeluri de vreo o anumita intelegenta sau inventivitate.

Sunt deseori de remarcat campanii sociale, umanitare care ascund in spate o idee cel putin morala, care nu sunt datoare financiar vreunui client sau produs, care sunt sustinute de un grup-fundatie, adeseori, chiar si la packshoot, remarcam o exprimare mai nuantata, nu atat de nefericit-agresiv. Unele campanii de la Muzeul Taranului Roman, sau ale grupului Catavencu, capanii de educatie sau de solidaritate umane au adesori o exprimare plastica mai inspirata care efectiv opereaza cu mentalul publicului.

Asideri putem remarca ca adesoeri promotiile de pe net, site-urile fie unor firme, fie ale unor produse au un grad de realizare plastica mai notabil, mai ales tinad seama ca se adreseaza unui public care lucreaza sau transiteaza uzual prin virtual.

Iata cateva exemple din diferite domenii. Un gen de printuri ale firmei Grafitti (Ioana Avram – art Director)  ajuns in catalogul Lutzer. Ele dovedesc o stilistica adaptata radio-ului, unui public tanar, educat, avand din conceptie si scrierea sloganului un element creativ continut. O stilsitica minimalista, cu implicatii mentale maxime.

O campanie de recuperare (Mihai Ene : « Exorcistul » pt ECOTIC) a deseurilor electrice cu continuturi de IT, leptopuri etc, sub titlul exorcistul purtata pe net, reia motivulbenzilor desenate, avand o incarcatura vizuala care implica elemnte din mentalul lectorului. Se remarca bogatia epica a unei campanii care sub titulatura exorciostul cultiva ironia si are o doza notabila de rele

Daca pomenim exemple favorabile, ele sunt uneori la capitolul lucrari necontractate, care castiga aprecierea internationala fiind asisderi incluse in cataloage desi clientul nu le-a acceptat.

Lucrarile lui Vali Petridean (Lisa, dar asideri Noe) merita atentia noastra prin reflectia unui mental colectiv peren.

In Lisa, autorul face apel la memoria sa auctoriala intr-un desen cu amprente naive, revalorificand satul bunicilor, iar in Noe remarcam o bogatie cromatica si tonuri, pe un elemunt vizual care isi contine in interior mesajul publcitar.

O campania Milka, in circulatie pe piata, desi realizata profesional, are evident in un anumit standard in conceptie, opereaza in zona senzoriala, dcu un ‘cliseism’ repetitiv din pacate.

Mccan,  intr-o maniera adecvata subiectului, publicand pe site-uri specializate  postere de genul makking-off. Ne aflam intr-un stadiu de exprimare vizuala care revalorifica ‘minorul’, operand cu mentalul colectiv, atat al artistilor din acasta grupare, cat si a publicului consumator.

Daca am face o analiza a zonei publicitare, unde confruntarea mental-senzorial da castig de cauza in chip nefericit celei de a doua parte a ecuatiei aceasta se intampla, in promo-urile de la la televiziunile comerciale pentru emisuni de divertisment care exploateaza resorturile emotionale ale publicului cu o frenezie inconstienta. Asideri, prima parte a ecuatii iese ‘invingatoare in chip nefericit’ in spot-urile emisiunilor politice cand mesajele vizual-auditive au componete isterico-apocalitice, terorizand publicul.

Precum se vede diferite exprimarii sunt indubitabil ‘vii’, creative, aratndu-ne un Bucuresti mai istet decat pare.

Marius Th. Barna