Gabriel Andronache: Pseudokinegeticos de Romania

Nici n-a apucat bine sibianul Marin Văleanu să-şi savureze performanţa de a fi împuşcat un tigru în spatele blocului, că procurorii i-au şi întocmit un dosar penal. Reacţia disproporţionată a autorităţilor în cazul vânătorilor de ocazie nu mai trezeşte surprindere în rândul nimănui. În urmă cu o lună, angajaţii Aeroportului din Iaşi au fost anchetaţi pentru braconaj, după ce în presă au apărut fotografii cu aceştia tranşând un porc mistreţ doborât pe pistă de avionul Bucureşti – Iaşi. Toate aceste aventuri cinegetice de-a dreptul exotice fac să crape de invidie pe românul obişnuit doar cu vânătoarea porcului în propria curte, de Ignat. Procurorii care întocmesc astfel de dosare penale unor simpli cetăţeni care au avut şansa unui safari pe plaiuri mioritice trebuie să cântărească bine măsurile pe care le iau. Românii au privit cu o răbdare de eunuc excesele vânătoreşti ale potentaţilor vremii, iar scânteia unei revoluţii pe frontul animalier deja mocnea în spiritul lor atavic. Nimeni nu ar trebui să se joace cu setea de sânge a unor oameni care au fost decenii întregi gonacii celui mai mare vânător al ţării. Unde mai pui că, de ceva vreme încoace, nici moartea caprei vecinului nu ne mai mulţumeşte. Începem să ne dorim pe proţap un tigru bengalez sau măcar un mistreţ călcat de trenul de aterizare al unei aeronave. Într-o societate care este rezultatul unui accident de vânătoare petrecut în 22 decembrie 1989, nu e de mirare că în traista fiecărui român zace o puşcă cehoviană.

Gabriel Andronache