La dracu! Asta nu mai este presa!

Reactia mea, dupa ce am auzit de moartea nefericita a Malinei Olinescu, a fost sa ii reascult toate piesele, sa ii citesc biografia, sa aflu cat mai multe lucruri despre premiile pe care le-a luat, despre proiectele in care a fost implicata. La fel au facut si cativa prieteni cu care am vorbit despre tragedie.

Aflu astazi, uitandu-ma pe site-ul unui cotidian care nu mai apare pe hartie (nu este nicio pierdere, dupa cate vad), ce medicamente s-au gasit in dormitorul Malinei si ca acestea erau folosite tratamentul depresiei, a tulburărilor emoţionale sau a anxietăţii. Ce sticle de bautura au descoperit politistii, cat de pline sau cat de goale erau acestea…

La ce dracu folosesc aceste “informatii”? Ce imbecili au nevoie sa citeasca, in aceste momente, ce au gasit “oamenii legii” in apartamentul cantaretei?

Si, ca veni vorba, de ce “trebuie” politistii sa furnizeze toate aceste detalii unor “jurnalisti” care scormonesc rahatul, doar, doar, o iesi de vreo stire care… Care sa ce? Fac si aceste detalii parte dintre informatiile pe care trebuie sa le oferi in baza Legii 544?

Unde vrem sa ajungem? Ce fel de jurnalism este acesta? De ce dracului tac toti profesorii de la facultatile de jurnalism cand vad cum este calcata in picioare profesia chiar de catre cei pe care i-au pregatit? Nu am vazut niciodata un protest din partea acestora la adresa unor astfel de derapaje.

La dracu! Asta nu mai este presa! La altii se numeste Yellow Press. la noi, traducerea este: presa de c---t!

Petre Craciun