Optimal Media
LOVESC, DECI EXIST!, un film de Marius Th Barna, dupa un scenariu de Bogdan Ficeac  |   Ambasada României la Copenhaga invită copiii români în Regatul Poveștilor, alături de scriitorul Petre Crăciun  |   Prezențe românești la Târgul Internațional de carte pentru copii Bologna 2017  |   ” Să călcăm pe iarbă”/ Concurs antidrog organizat de Școala nr. 79, în parteneriat cu C.N. ”Gheorghe Șincai” și Agenția Națională Antidrog   |   Să-ți schimbi părerea nu înseamnă să fii prostituată  |  
  Reportaj
10.10.2009

Sighişoara, privită din punctul ei cel mai înalt. Colegiul Joseph Haltrich, canonul celor 175 de trepte (REPORTAJ)

Ca într-un ritual sacru, zilnic, de peste 500 de ani, copiii sighişoreni urcă în vârful muntelui Cetăţii pentru a învăţa carte. Înalt de 500 m, muntele este canonul pe care o mână nevăzută l-a trasat în calea tinerilor pentru a le pune la încercare voinţa, visul, perseverenţa. Sus, pe Acropole, îi aşteaptă Joseph Haltrich, Colegiul Joseph Haltrich, şi străbuna şi ocrotitoarea lui, Biserica Evanghelică din Deal. Sunt edificii gotice, de piatră, zămislite de saşi cu multe veacuri în urmă, în stilul trainic al cetăţilor fortificate. Pentru a-şi uşura ascensiunea către şcoală şi biserică, saşii au dăinuit pe la 1656 o scară acoperită din lemn, unde, la capătul celor 175 de trepte, îşi întâlneau, atunci ca şi acum, magistrul şi duhovnicul.


Sunt două căi de a ajunge la şcoală: poteca pietruită care înconjoară muntele sau scara cu acoperiş de lemn. După un efort resimţit de plămâni şi genunchi, respiraţia se accelerează invers proporţional cu ritmul paşilor din ce în ce mai greoi. După ce ai ieşit din salonul întunecat al scărilor de lemn, lumina invadează platoul. La câţiva metri, în stânga, Colegiul Joseph Haltrich; în dreapta, Biserica Evanghelică. Cea din urmă este, în realitate, primul aşezământ ridicat de saşii sighişoreni în 1345, în punctul cel mai înalt al Cetăţii lor, iar alături de el, au zidit şcoala. Jos, pe prima treaptă a acestui amfiteatru de piatră, ei au edificat Primăria, burgul cu casele sub formă de redute, zidurile de apărare şi centrul meşteşugarilor, străjuit de cele nouă turnuri ale breslelor Frânghierilor,  Giuvaergiilor, Măcelarilor, Croitorilor, Cizmarilor, Fierarilor, Cositorilor ş.a.  Mergând şi mai jos, după ce străbaţi străzile înguste şi întortocheate, după ce cobori sutele de trepte ale dealului, ajungi în oraşul de la poalele muntelui, ce se întinde de-a lungul Târnavei Mari. De-aici, din oraşul răsfirat pe valea Târnavei, zilnic, 850 de elevi urcă pe Acropole, spre şcoală, parcurgând inclusiv cele 175 de trepte de lemn..


Un muzeu viu al coexistenţei multietnice


Cunoscutul burg săsesc a fost locuit încă din epoca neolitică, iar dacii au durat aşezarea sub formă de cetate fortificată cu val şi şanţ de apărare. În secolele IV-VII, romanii au contribuit şi ei la consolidarea localităţii, au venit apoi ungurii, care o denumeau „Terra Blachorum”, pentru ca, mai târziu, în secolul XII, să fie colonizată cu saşi. Aceştia din urmă au făcut din ea un mare centru meşteşugăresc şi cultural. Astăzi, cetatea Sighişoarei este un muzeu viu al coexistenţei multietnice între zidurile sale de piatră. În fond, multe dintre turnuri sunt locuite (Sighişoara este singura cetate medievală locuită din Europa), iar pe străzi auzi vorbindu-se în cele mai diverse limbi, nu numai datorită populaţiei autohtone – români, maghiari, saşi, romi – dar şi zecilor de turişti ce străbat burgul în lung şi-n lat. Mai mult, cele patru mari licee, două colegii şi două grupuri şcolare, sunt populate cu elevi ce le reprezintă pe cele trei mari etnii sighişorene: români, maghiari, saşi. Colegiul bilingv Joseph Haltrich, liceul cu clase de germană şi română, se află sus, în deal, în punctul cel mai înalt al oraşului, iar rivalul său, Colegiul Mircea Eliade, liceu maghiar-român, este situat în vale, în partea de jos a Sighişoarei, axa dintre aceste două puncte semnificând linia continuă a competiţiei şi a valorii. Nu degeaba şi nu oricum, multisecularul Colegiu Haltrich şi-a căpătat celebritatea de cel mai bun liceu german din judeţul Mureş, competitiv cu confraţii lui din Braşov, Sibiu, Bucureşti. Dovadă, ca o ironie a sorţii, deşi aici mai învaţă doar câţiva saşi (restul au plecat demult), românii îşi dau copiii la liceul german pentru şcoala consistentă care se face aici şi pentru orizontul mult mai atractiv care li se arată  elevilor după absolvire. Ca urmare, subliniez, chiar dacă aici nu vom mai întâlni un număr covârşitor de saşi (maxim 3%), ci doar români, nemţii spijină prioritar Colegiul Haltrich. Mărturie stă Fundaţia Hermann Niermann din Dusseldorf, Germania, care donează de mulţi ani bani liceului, ajutând instituţia unde se (mai) conservă cultura şi spiritul german. Exemplul Fundaţiei are rădăcini vechi în istoria oraşului. În 1522, Sfatul oraşului regal Sighişoara donează directorului şcolii o haină în valoare de patru florini pentru ca să dovedească străduinţă în munca cu tineretul şcolar.


Cine este Joseph Haltrich?


În 1997, Colegiul Joseph Haltrich a aniversat 475 de ani de existenţă. Cele două cadre didactice, directoarea Ligia Coman şi profesoara de germană Lieselotte Baier, care mi-au arătat liceul, începând de la clădirile ciclului primar, ale internatului, ale bibliotecii, gimnaziului, dispuse în cetate, şi terminând cu cea a liceului, situată în vârful muntelui, mi-au dezvăluit multe din tainele acestui secular liceu. Ei bine, Haltrich este cea mai veche şcoală din Sighişoara, iar numele ei vine de la scriitorul Joseph Haltrich, originar din Reghin, profesor şi director al liceului în secolul al XIX-lea, culegător de basme săseşti transilvănene. Un alt nume de rezonanţă, rostit cu respect de dascălii colegiului, este cel al lui Karl Scheerer, doctor în istorie, preşedintele Fundaţiei Hermann Niermann, din Germania. Karl Scheerer, fost elev al Liceului Haltrich, a emigrat în timpul războiului în Germania, iar de câţiva ani buni se ocupă de finanţarea şcolii şi de centrul de formare profesională din Sambachshof, unde copiii merg o dată pe an pentru a învăţa lucuri importante despre Uniunea Europeană, iar profesorii, pentru a-şi perfecţiona limba germană. Fundaţia oferă foarte multe materiale didactice, mobilier, tipăreşte cărţile în limba germană, reabilitează clădirile, finanţează radioul şcolii, pentru a promova cultura germană pe aceste meleaguri, chiar dacă de ea beneficiază populaţia română. În 1989, trăiau 2000 de saşi în Sighişoara, spune o statistică a bisericii, iar după 1990, mai există doar 300, dintre care majoritatea lor au peste 60-70 de ani. Şi totuşi, acest liceu vechi, cu trei etaje, internat, sală de festivităţi, turn de apărare, clopotniţă etc., în care s-au investit mulţi bani din afară, are înfăţişarea unuia european, fastuos, solid, somptuos, sobru. „Singurul lucru la care suntem deficitari, spune profesoara Lieselotte Baier, sunt sălile de sport”. Şi asta, datorită spaţiului  extrem de îngust din Cetate, unde fiecare centimetru pătrat este valorificat nemţeşte. Elevii beneficiază de burse oferite de statul german, iar rezultatele lor se văd în locurile fruntaşe ocupate la olimpiadele de limba germană, în bacalaureat şi în admiterile la facultăţi (ASE, Bucureşti, Relaţii internaţionale, Cluj, ş.a., secţii în limba germană). Ca toţi ceilalţi copii şi profesori, Lieselotte Baier urcă şi ea zilnic cele 175 de trepte ale dealului, pentru a ajunge la Haltrich, locul ei de muncă de peste 30 de ani. "Oricum e mai bine să înveţi într-o şcoală cocoţată pe un deal, înecată în vegetaţie, decât într-o şcoală dintre blocuri", mărturiseşte ea. Colegiul Haltrich păstrează pe frontispiciu vechea inscripţie de pe vremea călugărilor dominicani (secolul XVII), când aici se preda în limba limba latină: Patriae filiis virtuti palladique sese voventibus sacrum (Fiilor patriei care se dedică virtuţii şi înţelepciunii să le fie lăcaş sacru). Haltrich şi ocrotitoarea lui dintotdeauna, biserica, sunt cele două lacaşuri sacre ale acestor elevi, care urcă zilnic, spre virtute şi înţelepciune, 175 de trepte de lemn. 


Pietrele, străzile, zidurile, bisericile Cetăţii m-au dus cu gândul la biserica pe care o purtăm  fiecare în suflet şi care ne adună, ca într-o zi de duminică, în jurul ei. Aşa este Sighişoara, un loc al duminicilor noastre, în care ne putem rosti împreună "crezurile" şi închina diferit. (Text apărut în revista Prietenul albanezului).


Maria Dobrescu


 


 

captcha reîncarcă imaginea

Categorii
Actualitate
Politic
Economic
Social
Optimal Antidrog
Actualitatea Europeana
Stiri interne
Justitie & Afaceri Interne
Externe
Apărare
Administratie
Prim plan
Reportaj
Accente
Sănătate
Opinii
Cultură, educaţie
Media, publicitate
Derapaje
Campanii sociale
Sport/Turism
Romania asa cum este
Dosare istorice
Divertisment
Filme
Filmulete haioase
Joburi
Romanii de pretutindeni
Student Press
Spoturi antidrog
Timp liber
Stiri ultima ora
Fostul premier Petre Roman, audiat în dosarul Mineriada
Fostul premier Petre Roman, inculpat in dosarul ”Mineriada”, impreună cu Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și alți membrii ai cabinetului său, s-a prezentat marți dimineața la Parchetul General pentru a fi audiat de procurorii militari. Roman este acuzat de infracțiuni contra umanității....
Abonare Newsletter
Nume:
E-mail:

PRODUCTII VIDEO ALE COMPANIEI OPTIMAL MEDIA SOLUTION Tel. comanda: 0722344124, e-mail: redactie@optimalmedia.ro

Acasa Companie Editoriale Publicaţii Martor Ocular Redacţie Contact
Actualizat:Zilnic, ISSN 2069 – 0045
Continutul acestui site este proprietatea Optimal Media Solution.
Este interzisa republicarea sau redistribuirea continutului fara mentionarea sursei.