Optimal Media
Pianista Elisabeth Leonskaja revine la Filarmonica"George Enescu"  |   Amprente populare – expoziție de artă la Biblioteca Națională  |   Audiție în vederea selecționării participanților la Gala HOP 2018  |   Concursul Național de Filme pentru Copii Micile Vedete a ajuns la a treia ediție  |   Astăzi a început Tabăra de creație literară pentru elevi Tinere condeie  |  
  Romanii de pretutindeni
27.09.2015

Povestiri despre România, țara părinților: Bucuria bunicului Alexandru (fragment din finalul volumului)

Alexandru simţea că se ridică deasupra pământului de fericire. Pregătise un asemenea moment, se gândise la el până în cele mai mici amănunte, citise şi recitise multe dintre informaţiile pe care avea să le ofere nepoţilor. Dar nu-şi imaginase că cele puse la cale, împreună cu Tudor şi cu fiul său, Radu, aveau să aibă atâta succes.
Lia, Marius şi Juan (în curând Ioan), ca să nu mai vorbim de Tudor, se simţeau mai aproape de rădăcinile lor. Erau mai bogaţi din punct de vedere sufletesc, mai pregătiţi să străbată toate greutăţile pe care viaţa avea să le scoată în cale. Ştiau de unde vin, cine le erau strămoşii, cu ce contribuiseră ei la zestrea universală.
Înainte cu o zi de plecare, curtea profesorului de la Poiana cu Soare era plină de lume. Veniseră, după obiceiul locului, vecinii şi rudele mai apropiate ca să îşi ia la revedere de la nepoţii profesorului, plecaţi prin cele străinătăţuri. Şi cum românii nu vin cu mâna goală, copiii au primit daruri pe care aveau să le ducă în bagajele lor de suflet.
Lia a primit un costum popular autentic, vechi de peste 100 de ani, păstrat în odaia cea mai bună a Mamei Ana. Lui Juan, un frate mai mare al profesorului, Dumitru, i-a oferit o icoană pictată pe lemn, şi ea destul de veche, iar Marius a primit o colecţie impresionantă de basme româneşti.
Moş Panait, nelipsit de la astfel de întâlniri sufleteşti, găsi un mod mai… personal pentru a-şi lua rămas bun de la nepoţii profesorului.
– Copiii moşului, eu vreau să vă spun o poveste veche, de prin satul nostru, s-o luaţi cu voi, oriunde vă va duce vântul.
„S-a petrecut demult, înainte de Cuza şi chiar de marii domnitori. Se spune că, nu se ştie de unde, la noi în sat s-a pomenit într-o bună dimineaţă un flăcău străin. După haine şi purtări, părea să fie fecior de oameni cu stare, dar bietul de el nu ştia să zică de unde vine, cine îi sunt părinţii, nici de ce a plecat de acasă şi cu ce s-a îndeletnicit până să ajungă pe la noi. Ştia doar atât, că îl cheamă Ilie şi că era în căutarea unui adăpost pentru noapte. Dascălul nostru, Mihail, om cu suflet şi cu iubire de semeni, l-a luat acasă şi l-a îngrijit ca pe copilul său. Ilie al nostru, care, vedeţi voi, avusese minţile cam zdruncinate cine ştie de ce, s-a aşezat cuminte la casa dascălului, fără să-i iasă din cuvânt. Curând, oamenii au început să-şi dea seama că băiatul avea cunoştinţe pe care nu le stăpânea nimeni în sat. Ştia să scrie şi să citească mai bine decât dascălul, şi cânta dumnezeieşte la un instrument ciudat, pe care noi, în ziua de astăzi, îl numim nai. Dascălul l-a îndrăgit atât de tare, încât i-a dat-o de soţie pe Florica, singura lui fiică, o codană de toată frumuseţea. Ce mult s-au bucurat oamenii văzând ce bine le stătea acelor oameni frumoşi şi cuminţi… Ilie s-a văzut om la casa lui, cu copii, cu nevastă iubitoare şi cu o gospodărie de toată frumuseţea. A ridicat şcoală şi mai mare în sat, având grijă ca acelor oameni să nu le lipsească învăţătura. Au trăit mulţi ani împreună Ion şi Florica, dar nimeni nu ştia că acel om ducea în sufletul lui un mare, un cumplit gol. Florica îl vedea abătut, când şi când, dar el nu dorea să o necăjească. Iată de ce, mulţi s-au mirat când, la moartea lui, el a cerut să i se scrie pe cruce: „Aici odihneşte Ion fără de sat”. Vedeţi voi, dragi copii, acel om avusese tot ce era mai bun pe pământ, dar nu putuse uita nefericirea de a nu şti de unde se trăgea. Care era satul lui? Cine îi erau părinţii? El murise fără să ştie aceste lucruri”.
Povestea cu tâlc a acelui om simplu, un fel de Creangă popular, i-a făcut şi mai mult pe Lia, Marius şi Ioan (fostul Juan) să priceapă că primiseră de la bunicul lor, Alexandru Dragomir, cel mai frumos cadou pe care îl puteau primi: acela de a le întări rădăcinile, de a-şi asuma, ca pe un dar, identitatea românească, păstrată ca un adevărat tezaur de atâtea generaţii… Iar când au plecat, a doua zi, în ţările lor, au luat cu ei, pentru a le fi mai bine în vremuri grele, şi o părticică de suflet, de limbă şi de pământ românesc.

Din volumul Povestiri despre România, tara părinților, de Petre Craciun, Ed. Zorio, volum finanțat de Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni
captcha reîncarcă imaginea

Categorii
Actualitate
Politic
Economic
Social
Optimal Antidrog
Actualitatea Europeana
Stiri interne
Justitie & Afaceri Interne
Externe
Apărare
Administratie
Prim plan
Reportaj
Accente
Sănătate
Opinii
Cultură, educaţie
Media, publicitate
Derapaje
Campanii sociale
Sport/Turism
Romania asa cum este
Dosare istorice
Divertisment
Filme
Filmulete haioase
Joburi
Romanii de pretutindeni
Student Press
Spoturi antidrog
Timp liber
Stiri ultima ora
Activitatea Lecturile Regatul Cuvintelor de la Biblioteca Națională din ziua de 27 iunie, ora 18.00, este dedicată concursuluiTinere Condeie.
Activitatea ”Lecturile Regatul Cuvintelor” de la Biblioteca Națională din ziua de 27 iunie, ora 18.00, este dedicată celui mai longeviv concurs de creație literară pentru elevi - Tinere Condeie. Sunt invitați să citească din opera lor laureații din toate timpurile ai concursului, participanții la cenaclul...
Abonare Newsletter
Nume:
E-mail:

PRODUCTII VIDEO ALE COMPANIEI OPTIMAL MEDIA SOLUTION Tel. comanda: 0722344124, e-mail: redactie@optimalmedia.ro

Acasa Companie Editoriale Publicaţii Martor Ocular Redacţie Contact
Actualizat:Zilnic, ISSN 2069 – 0045
Continutul acestui site este proprietatea Optimal Media Solution.
Este interzisa republicarea sau redistribuirea continutului fara mentionarea sursei.