Viaţa şi semnele ei de punctuaţie II

Revenim cu alte semne de punctuaţie. Şi de ce să nu vorbim şi despre celalalte semne pentru că toate într-o mai mică sau mai mare măsură reprezintă şi se ciocnesc de fiinţa umană?

Punctele de suspans- mister, speranţă şi inovaţie

Punctele de „suspans”, pardon, de suspensie... Parcă mai frumos sună „de suspans”, parcă semnifică mai mult şi are mai multă relevanţă a le numi astfel.

Despre punctele de „suspans” poţi să spui atât de multe lucruri tocmai pentru că ele nu spun prea multe.

Punctele de suspans/suspensie transmit mister, sunt un fel  de chei care închid cufărul cu enigme, dar lăsând posibilitatea celui ce le surprinde în text să-şi imagineze o posibilă continuare.

Sunt perfecte atunci când nu vrei să spui nimic, dar totuşi vrei să zici ceva. Reprezintă liberul arbitru cu care, Cel ce ne-a învăţat să le desenăm, ne-a înzestrat.

Dacă în viaţă apar astfel de semne de punctuaţie atunci înseamnă că mai există speranţă pentru frumuseţea tainicului şi viaţa nu a devenit o ştiinţă exactă, o ştiinţă luată la modul exhaustiv.
De asemenea , dispuse într-o altă manieră şi reliefate, pot însemna foarte mult pentru cei fără vedere fizică. Cu alte cuvinte, pot fi o pasarelă pe care ei pot trece spre un alt nivel de cunoaştere, vorbesc desigur despre alfabetul Braille. Acest ti p de alfabet, ce pentru mulţi înseamnă lumina pe care ei n-o văd niciodată, dar o simt.

Este frumos să fim ca şi punctele din alfabetul Braille, să fim un ghid bun spre cultură, spre lumina moralităţii, spre altruism.

Virgula în opoziţie cu punctul

Să facem o pauză sau mai bine punem o virgulă? De ce? Pentru că au cam acelaşi rol.

Ar trebui îndrăgite foarte mult virgulele, mai ales în secolul nostru, în care  ne credem toţi „vitezomani” ai timpului.

Stop! Pauză! Pauză să ne bucurăm de mângâierea unui soare blând sau pauză să simţim picăturile calde de ploaie pe faţa rece de indiferenţă.

Pauză să spunem mai mult decât un „Bună Ziua!”, pauză să aruncăm mai mult decăt o privire(forţat miloasă) unui cerşetor. Pauză să respirăm, să trăim chiar dacă acum parcurgem o frază grea din viaţă.

Avantajul pe care ţi-l oferă virgula este că poţi continua în acelaşi ritm, dar cu altă motivaţie.

Poate că nu tot timpul trebuie să punem virgulă, ci uneori este necesar un punct. Deşi vrei să continui o frază care ştii că-ţi face rău, cel mai bine e să pui punct şi să o iei de la capăt. Câteodata este necesar să fi radical, pentru că a pune punct pare simplu, dar aparenţa nu întotdeauna coincide cu realitatea.

Un semn de punctuaţie- punctul şi virgula- este unul ce jonglează între a sfârşi sau nu o frază, un tip de persoane nehotărâte sau care doar vor să pară aşa.

Ghilimelele sau semnele citării

Ghilimelele sau semnele citării. Fără să vrem, sunt circumstanţe în viaţă mai mărunte sau mai mari când cităm poate gesturile, comportamentul, stilul altora în vieţile noastre.  A cita este de folos atâta timp cât persoanele citate sunt  într-adevăr exemple extraordinare de viaţă, exemple demne de urmat.

Şi dacă tot e vorba de citat, aş dori să-l citez pe Samuel Butler totodata şi pentru a mă apropia de final. El spune „ Viaţa este arta de a trage concluzii suficiente din premize insuficiente” aşadar, indiferent de tipul de semn de punctuaţie care ne reprezintă, trebuie să folosim avantajele acestora.

Oricâte greşeli am făcut în textul vieţii sau oricât de mult am uitat să punem unele semne de punctuaţie , niciodată nu e prea târziu pentru a începe   scrierea unor fraze sau a unor semne mai frumoase pe fila vieţii noastre.

Şi...apropo, dacă viaţa dumneavoastră ar putea fi reprezentată de un semn de punctuaţie care ar fi acela şi de ce?

Loredana Popa