Tema saptamanii/ Se pregăteşte o epocă matriarhală şi în politica românească

Politica e o curvă. Şi... o întrebare misogin – retorică ar emite enunţul: ce treabă au curvele în politică. Nimic mai calomnios. În primul rând termenul tendenţios este atribuit unei persone de sex preponderent feminin, cu largi abilităţi de adaptare de la o cazuistică la alta. Iar de la Eva încoace, cine ar rezista pe perioadă nedeterminată încolăcirilor şerpiliene la vederea unui măr proaspăt. Istoria nu consemnează nici un Adam atât de rezistent.

Mitologia protoistoriei ne-o prezintă pe Lilith ca pe o precursoare a perversităţii spiritului feminin. De la această lunatecă pasional – irezistibilă se pare că şi-au tras seva toate Evele ulterioare. Şi spre îngenuncheata disperare a războinicului mascul, Cleopatra, faraonul femeie, a condus civilizaţia de pe malul Nilului, întru politica sa, cu mână de fier şi suflet de femeie. Că după aia s-a cam ales praful, o putem pune pe seama prafului suflat fără concesii de către deşertul nemilos. Oricum ar fi fost, şi Cezar şi Octavian, au devenit măcar parţial mai maleabili în acţiunile lor războinice, funcţie de abilităţile manipulatorii ale faraoanei. Iar când femeia şi-a văzut epuizată toată artileria personală, n-a pregetat să se predea aceleiaşi jivine târâtoare şi să se lase invadată de veninul mortal al acesteia. Şi atunci de ce ne-am mai ofusca noi astăzi, când apare câte o faraoniţă la căpătâiul Cezarului, răsucindu-i minţile pe bigudiuri, precum faimoasa Evita Peron.

Nimic nu  poate contesta capacitatea de anduranţă a femeii în politică, ceea ce a făcut ca personalităţi precum Indira Ghandi sau Benazir Bouto să fie asasinate fără concesii, atât timp cât politica lor devenise incomodă. Şi nu mai departe de noi, suava ruso-ucrainiancă Iulia Timoşenko riscă să înfunde puşcăria pentru convingeri şi autoconvingeri  imuabile politic. (Plaiurile mioritice consemnează retragerea plină de graţie şi fără lamentări jalnico-malagambistice a Monei Muscă, atunci când a fost confruntată irevocabil cu poza sa din propria-i tinereţe zbuciumată. Femeia a cedat într-o distinsă reverenţă.)

Aşadar, în vreme ce politiciana se dedică cauzei şi călăuzitorilor săi până la sacrificiul de sine, politicianul alege virtuos varianta fugii sănătoase (cu elicopterul, cu maşina, cu ce-o fi sau... cum o fi, operat estetic, sau neestetic, dar uneori viu şi nevătămat, alteori doar şifonat puţin...)

De ce se tem bărbaţii de femeia băgată tot de ei, într-o banală clipă a deconcentrării atenţiei, la comănduire? Probabil din teama apriori ancestrală faţă de mama... faţă de soaţă... faţă de... mă rog... alte persoane de sex feminin, caracterizate prin persuasivitate excesivă.

Gurile rele ale execezei literaturii spun că Shakespeare era cam misogin când şi-a înnebunit-o pe Ofelia, şi-a otrăvit-o pe Julieta, şi-a îmblânzit-o pe Katarina şi a făcut un monstru din lady Ann. Aceeaşi certitudine a faptei: femeia se mobilizează până la sacrificiul de sine (chiar şi autohtona coană Leana în primitivismul simţămintelor sale neşlefuite nici de şmirghelul bravei orănduiri socialiste, n-a ezitat să-şi urmeze până la capăt conducătorul iubit, dându-i peste mâini şi picioare când acesta încerca pe ultima sută de metri să mai invoce vreun alibi salvator).

Inadecvată mentalitate masonic masculină cum că femeia ar fi neiniţiabilă, atâta vreme cât, voit sau nu, politicianul universal cade iniţiat ireversibil de câte o prezumtivă viitoare doamnă politician. La urma urmei uite asa se promovează invariabil şi egalitatea dintre sexe: că dacă domnii se tăvălesc (politicianeşte vorbind) în tărâţa propriei politici de partid pentru a uimi  cartea de istorie a posterităţii, de ce nu s-ar băga şi câte-o iniţiată în seamă (şi slavă Domnului nu ducem lipsă, că pe plan local de la Elena Lupescu încoace, alintată mai mult sau mai puţin eufemistic Duduia, s-au mai găsit vreo câteva iniţiabile cu tocuri cui şi "convingeri" oţelite).

P.S. Aprobate sau dezaprobate, iniţiate şi folosite de "servicii", sau iniţiabile doar pentru servicii, se pare că se pregăteşte o epocă matriarhală şi în politica romănească, nu de alta, dar domnii super plictisiţi şi sactisiţi de propriile elucubraţii vor asista amuzaţi la războiul amazoanelor... de la Ministerul Transporturilor... până la Ministerul Turismului... via îndărăt.

Cornel Petrescu